Răspundem...

* Ion Crişu (Pădureni). "De la început ţin să vă anunţ că mă bucur foarte mult atunci când primesc revista «Lumina creştinului»; sunt nerăbdător să o citesc, să văd ştirile şi cuvintele frumoase pe care ni le scriu preoţii din zona noastră a Moldovei, mai cu seamă când văd semnăturile unor preoţi cunoscuţi. Mulţumesc la toţi cei din redacţie, la cei care ne bucură cu rândurile lor frumoase lună de lună, tuturor acelora care trudesc la tipărirea şi înfrumuseţarea acestei reviste. În această perioadă de post când trebuie să ne adunăm în număr cât mai mare la Calea crucii şi să-l însoţim pe Isus Cristos pe muntele Golgotei la durerile şi suferinţele sale, să renunţăm la înjurături, la ură şi duşmănie, la vorbele neplăcute. Prin aceasta eu nu caut să arăt altora că sunt mai bun în faţa lui Dumnezeu, dar mă gândesc că, unindu-ne în rugăciune şi abţinându-ne de la păcatele de moarte, vom putea şi noi primi binecuvântarea lui Cristos şi vom putea lua parte cu bucurie la sărbătoarea Paştelui".

Apreciem frumoasele cuvinte şi vă dorim ca şi pe viitor să găsiţi în revistă, în materialele de la "Presa Bună" sau de la alte edituri creştine acele comori care să vă îmbogăţească spiritual.

* Ioan Cojan (Traian). "Se ştie cu precizie că divinitatea este de origine cerească şi asta o ştim de la Isus care ne-a învăţat ca atunci când ne rugăm să spunem: "Tatăl nostru care eşti în ceruri" şi dacă Tatăl este în ceruri, desigur că şi Fiul este tot în ceruri. În acest caz nu înţeleg de ce în timpul Adventului Biserica cere ca Mesia să iasă din pământ şi spune: Să se deschidă pământul şi să iasă Mântuitorul, deschide-te pământ să iasă Domnul sfânt; desigur că Biserica formulează asemenea cereri în numele acelor generaţii de oameni care au trăit înaintea venirii lui Mesia. Şi noi oare trebuie să înţelegem că acei nefericiţi oameni au nutrit credinţa că Mesia trebuie să iasă din pământ? Noi creştinii ştim bine că Mesia este una şi aceeaşi persoană cu Fiul lui Dumnezeu şi acest fapt mă face să nu pot înţelege de ce totuşi cerem ca Mesia să iasă din pământ? Şi chiar dacă cerem acest lucru în mod simbolic nu putem fi siguri că acei oameni nefericiţi aveau convingerea că Mesia trebuia să iasă din pământ! Dacă sunt şi alte motivaţii pentru care se formulează asemenea cereri pe care eu încă n-am reuşit să le cunosc, nu-mi rămâne decât să-mi cer scuze că sunt greoi de a înţelege nişte lucruri puţin mai complicate!"

Rugăciunea reprezintă dorinţa poporului ales ca Mesia să vină cât mai repede. Este, de altfel, un text preluat din profetul Isaia: "Să picure cerurile de sus şi să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea, şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri" (Is 45,8). Cu privire la poezia "Mulţumire", ne-au plăcut strofele şi le redăm spre meditare: "Isus, pentru a face după cum Tatăl a voit, / A lăsat cerul şi-n lume a venit / Din Fecioara Maria a voit să se nască, / În familia sfântă din Nazaret să crească! // Din iubire pentru oameni, Isus mult a suferit, / A fost răstignit pe cruce pe care a murit! / Prin patima, moartea şi învierea sa Isus / Ne-a deschis poarta cerului de sus!"

* Alexandra Morogan (Bacău). "La sfârşit de martie, sub cerul blând şi deschis ne aşteaptă o noapte sfântă, unică din an: Învierea Domnului. Bisericile noastre catolice vor fi pline de creştini întăriţi în credinţă unde se vor regăsi în pragul lăcaşului sfânt pentru a primi lumină de la lumânarea pascală. Dar pentru a primi această lumină este necesar din suflete să îndepărtăm mânia şi ura, iar în locul lor să aşternem iertarea, bunătatea şi înţelegerea".

Vă mulţumim pentru cele scrise!

* Damian Andrici (Roman). "Mă adresez tuturor persoanelor care prin viaţa şi activitatea lor de apostolat, cu vorba, cu condeiul, cu faptele lor să nu devină motiv de poticnire pentru alţii. Aici m-aş referi în special la cuvântul «catolic» folosit prin toate mijloacele de exprimare, şi aş vrea să nu devină mijloc de poticnire pentru cei de alte religii. Dacă suntem catolici, asta nu înseamnă că suntem şi mai buni faţă de alţii, iar dacă am fost să fim catolici, asta a fost că aşa a vrut bunul Dumnezeu. Spun aceste lucruri deoarece n-aş vrea ca mesajul lui Dumnezeu să fie motiv de poticnire pentru fraţii noştri ortodocşi sau de alte religii, întrucât auzind întruna cuvântul «catolic» sau alte cuvinte sau expresii prin care ne-am arăta superioritatea, le-am provoca o rană mare în suflet. Sunt într-adevăr anumite situaţii când trebuie neapărat să pronunţăm sau să scriem cuvântul catolic, dar cred că s-ar putea folosi cât mai rar, şi numai atunci când este strict necesar".

A fi catolic sau a folosi cuvântul catolic nu înseamnă "superioritate" sau "motiv de poticnire pentru cei de alte religii" sau "a provoca răni în suflet". Grav este să fii catolic şi să nu-ţi îndeplineşti misiunea de catolic. Nu este suficient să primeşti Botezul în Biserica Catolică şi atât. Orice persoană are dreptul să spună ceea ce este; numele, naţionalitatea, religia nu fac nedreptate nimănui dacă sunt spuse. Oare trebuie să căutăm un pseudonim, pe care să-l ştim numai noi, pentru a nu se simţi jigniţi ceilalţi? Aşa cum puteţi citi şi în "Dicţionarul creştin explicativ", catolic se referă la "persoana care face parte din Biserica Catolică, a cărei învăţătură o crede, o mărturiseşte şi o practică. Catolicul are convingerea că Biserica are misiunea primită de la Cristos de a se adresa tuturor oamenilor din toate timpurile spre a-i învăţa, prin evanghelie, adevărul divin nealterat, de a le descoperi sensul adevărat al vieţii, de a-i înţelege şi sprijini în aspiraţiile lor autentice şi în realizarea lor ca personalităţi umane. Ca fiu al Bisericii Catolice, credinciosul respectă toate persoanele, popoarele, culturile şi civilizaţiile, care, la rândul lor îi respectă persoana, poporul, cultura şi civilizaţia, acestea decurgând din universalitatea Bisericii adevărate".

* Eugenia Faraon (Huşi). Materialele pentru Postul Mare au ajuns târziu; ele au fost date spre studiere pentru o eventuală publicare în viitor.

* Elis Zugravu (Cluj Napoca); Amphion Buteanu (Butea); Roberta (Neamţ); Magdalena Suciu (Cluj-Napoca); Cristina Coch Smeu (Piatra Neamţ); Ionuţ Coceangă (Noviciatul Franciscan, Prăjeşti); Alfons Solomon (Iaşi), Anton Bolog (Săbăoani), Valeriu Mateeş (Bacău). Răspuns la scrisorile dv. veţi primi într-unul din numerele viitoare ale revistei.

* pr. Anton Bişoc (Voievodeasa). "Cu suflet plin de amărăciune, văzând dezastrul moral în care se prăbuşeşte tineretul nostru care pleacă în oraş spre a studia mai departe la şcolile înalte, m-am decis să scriu aceste rânduri şi a propune un lucru pe care eu îl cred foarte urgent şi folositor. Noi avem la Iaşi un preot care se ocupă cu tineretul; la fel cred că este şi la Bucureşti. Lumea nu-i cunoaşte pe aceşti preoţi care au o misiune deosebită faţă de tineretul nostru catolic. Să se publice în revistă cu litere mari cine este preotul care se ocupă cu tineretul universitar de la Iaşi şi Bucureşti: numele, adresa şi telefonul. Părinţii parohi trebuie să ştie cine din parohia lor pleacă la studii şi unde pleacă. Să-i îndrume pe tineri spre acei preoţi, să le dea adresele; la fel să fie înştiinţaţi şi preoţii respectivi de noii elevi ca să aibă o evidenţă a lor...".

Am preluat semnalul de alarmă pe care îl trageţi Sfinţia voastră şi, în ceea ce ne priveşte, vom ţine cont de el, mai ales după ce se vor defini toate structurile diecezane.

* Elena Gherghel (Comăneşti). "În urmă cu 20 de ani a fost botezată fiica mea cu numele de Patricia, deoarece acest nume era la acea dată în «calendarul catolic». De foarte mulţi ani acest nume este scos din calendar şi uitat. Fiica mea şi alţi copii când îşi serbează ziua numelui? Aş dori să faceţi o corectură şi să treceţi şi acest nume în calendar dacă se poate".

În cazul în care prin sărbătorirea onomasticii înţelegeţi în primul rând urmarea exemplului sfântului respectiv, spovadă, împărtăşanie şi rugăciune, fiica dv. poate foarte bine să-şi sărbătorească onomastica în ziua de 17 martie când este sfântul Patriciu. Sunt mulţi care procedează aşa. De exemplu, când este sfântul Anton, Ştefan etc. sărbătoresc şi acele persoane care poartă numele Antoneta, Antonela, Antonia, Ştefania, Ştefana etc.

Iată ce ne spune cartea "Dicţionar de onomastică" de Cristian Ionescu, scoasă de Ed. "Elion" cu privire la numele de care sunteţi interesată: "Patricia. Prenume feminin modern împrumutat din Occident, Patricia, corespunde masculinului Patriciu

(se pare, nemaifolosit astăzi la noi). Acesta din urmă reproduce numele de persoană latinescul Patricius, atestat târziu cu valoare de antroponimic. La baza lui Patricius stă un substantiv cu aceeaşi formă, care desemna un aristocrat cu drepturi politice şi acces la funcţii de stat; la origine adj., patricius este derivat de la pater "tată" (senatorii erau numiţi patres), cuvânt de origine indoeuropeană înrudit cu gr. patrie, sans. pitar, engl. father, germanul Vater (în limba română, termenul poate fi recunoscut în patriarh, patrician, patrimoniu, patrie, patriot, patron, patrimonic etc.). Pătruns în onomasticul creştin, Patricius s-a răspândit în Europa, de o deosebită popularitate bucurându-se mai ales în Irlanda, unde este celebrat totdeauna cu mare fast un misionar creştin, sfântul Patrick (385-461), considerat evanghelizatorul, apostolul şi sfântul naţional al irlandezilor. Sub numele Patrichie, feminin Patrichia, numele este mai vechi în onomastica noastră (deşi nu s-a bucurat de popularitate) şi reproduce, prin intermediar slav, gr. Patrikios, Patr(i)e a rămas numai ca nume de familie, iar Patrichia a fost înlocuit cu Patricia, o formaţie occidentală târzie, răspândită pe cale cultă. Engl. Patrick (hipoc. frecvent Pat), Patricia, irl. Padraig (forma veche Patrice), fr. Patrice (popular Paris), germ. Patricius, Patrick, it. Patrizio, Patrizia, sp. Patricio, magh. Patricius, Patrik, Patricia, bg. Patrik(ii), Patriţia, rus. Patrikii, Patrikia etc. Ziua onomastică: Patricia: 13.03 şi 25.08 (cal. cat.); Patrichie/Patriciu: 19.05 (cal. ort.) sau 28.04 (cal. cat.) - episcop şi martir în Brusa; 17.03 - patronul Irlandei (cal. cat.)".