Cristos, unica temelie

Rugăciune pentru unitatea creştinilor

Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor (18-25 ianuarie) ne invită să reflectăm împreună, să implorăm unii pentru alţii binecuvântarea lui Dumnezeu şi să căutăm modalităţi de a creşte împreună în unitate. Tema aleasă pentru 2005 este: "Cristos, unica temelie a Bisericii" (cf. 1Cor 3,1-23).

Celebrarea octavei pentru unitatea Bisericii a început în 1908, la iniţiativa lui Paul Wattson. În cursul lunii ianuarie, în diferite ţări, creştinii se întâlnesc pentru a se ruga împreună pentru unitatea Bisericilor, în cadrul unor celebrări speciale.

Începând din 1968, pentru săptămâna de rugăciune este elaborat un text. Proiectul iniţial al textului pentru anul 2005 a fost propus de un grup de membri ai Comitetului Teologic al Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Slovacia. Versiunea definitivă a fost realizată în Slovacia, în reuniunea unui grup internaţional format din membri ai Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi ai Comisiei "Credinţă şi Constituţie" a Consiliul Ecumenic al Bisericilor.

De mai bine de zece ani, Bisericile din Slovacia au cunoscut o perioadă de reînnoire, după ce timp de 40 de ani au trăit într-o situaţie politică în care era împiedicată răspândirea lor şi era limitată mărturia lor în societate. Acesta este fundalul reflecţiilor şi al celebrărilor în săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor din acest an.

Pentru pregătirea temei din acest an, grupul pregătitor a analizat textul din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni (3,1-23) şi a reflectat asupra câtorva chestiuni: Care este temelia pe care se construieşte noua "existenţă" a Bisericii? Există un spaţiu de credinţă în unitate în cadrul procesului de credinţă al comunităţilor confesionale? Care sunt mijloacele pentru a întări slujirea Bisericii?

A creşte în credinţă înseamnă a creşte în unitate. Credinţa este un dar pentru toate Bisericile. Sfântul Paul califica Biserica din Corint drept "trupească"; îi numea pe corinteni "copii", pentru că le lipsea unitatea. De aceea, Biserica trebuie să reflecteze în ce măsură creşterea în spiritul unităţii este autentică şi să înţeleagă necesitatea rugăciunii, pentru ca toţi creştinii să crească în credinţă, iar această creştere să fie marcată de unitate şi de înţelegere reciprocă.

Umilinţa în slujire este izvor de unitate. Sfântul Paul insistă asupra faptului că misiunea lui este aceea de a sluji, pentru ca ceilalţi să fie chemaţi la credinţă (cf. 1Cor 3,5). El nu exercită această slujire numai prin puterile proprii, ci o realizează conform darurilor primite de la Domnul. Slujirea va aduce roade dacă va avea la bază cooperarea. Umilinţa în slujire va constitui mijlocul potrivit pentru a înţelege unitatea.

A construi în slujire înseamnă a construi pe unica temelie. În Biserică există o diversitate de daruri şi slujiri, oferite de Duhul Sfânt pentru binele tuturor şi pentru unitatea Bisericii (cf. 1Cor 12,4). Ele trebuie folosite cu înţelepciune pentru a zidi Biserica şi pentru a construi punţi ca semn de unitate în Cristos. Biserica trebuie să se simtă responsabilă înaintea lui Dumnezeu şi a celorlalţi în slujire. Toţi creştinii sunt invitaţi să trăiască uniţi în Duhul Sfânt, care îi uneşte pe toţi în Cristos, unica lor temelie. Din păcate, de-a lungul timpului, în Biserică au apărut numeroase diviziuni întemeiate pe dezacord; în loc să împărtăşească acelaşi spirit şi acelaşi scop, creştinii au muncit unii împotriva altora. Acest rezultat este rodul unei lumi în care individualismul şi dorinţa de întrecere sunt considerate ca semne de înţelepciune. Dimpotrivă, sfântul Paul a proclamat mesajul lui Cristos, care s-a umilit acceptând slăbiciunile noastre până la moarte.

Ca slujitori, suntem uniţi atunci când înţelegem că slujirea noastră începe în Cristos şi se îndreaptă spre Dumnezeu, care a pus temelia credinţei noastre şi este originea unităţii noastre.