|
La 28 martie 1952, ziarul "L'Osservatore romano" publica documentul intitulat Enciclica pontificală adresată episcopatului, clerului și poporului român. Este vorba despre un text rămas mult timp necunoscut opiniei publice din România, datorită Cortinei de Fier și nevalorificat nici chiar de istorici, dar extrem de important pentru istoria Bisericii noastre locale. La acea dată, papa Pius al XII-lea a ținut să aducă un omagiu public exemplului admirabil de credință puternică al credincioșilor și clerului catolic de ambele rituri din România. Prin acest mesaj direct, repetat și la Radio Vatican, precum și în revista La civilt???????? cattolica, papa Pius al XII-lea li se adresa românilor, conștient de condițiile grele în care se găsea Biserica locală, de suferințele tuturor, de situația exactă a episcopilor, a preoților, a călugărilor și a călugărițelor, de dispariția presei catolice, a școlilor confesionale, de persecuțiile in odium fidei la care erau supuși credincioșii. În mod simbolic, papa mărturisea că dorește să sărute lanțurile celor încarcerați, care nu acceptaseră ca Biserica să fie redusă la starea de sclavie. Totodată, papa îi onora pe români, menționându-i pe martirii lor din primele veacuri (Niceta Remesianul ș.a.), încurajându-i să suporte cu inimă puternică persecuțiile, suferințele și mizeria umană, exilul exterior cât și cel interior și să nu trădeze vreodată credința catolică și legăturile de fidelitate cu Sfântul Scaun. În primii ani de după instaurarea regimului comunist, martirii noștri au ales să dea proba supremă, apărând cauza lui Dumnezeu și a Bisericii. Acum, la câteva decenii de la moartea lor, numele acestora - catolici, ortodocși sau protestanți - vor fi cunoscute prin intermediul unei ample lucrări care urmează să apară în luna martie a acestui an, sub înaltul patronaj al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. Era de așteptat însă că o dată cu trecerea furtunii persecuției care a martirizat România, acest subiect istoric și nu numai (de exemplu, sunt aspecte penale rămase în suspensie), să rămână ca o flacără aprinsă, pentru că prin jertfa martirilor, noi suntem astăzi liberi. Prea repede a coborât uitarea și nepăsarea și prea ușor îi tolerăm pe cei care ne ascund adevărul despre martirii contemporani, văduvind astfel lucrarea Martirologiului de numeroase nume. Opțiunea lor de jertfă a fost și una personală, dar era atunci și opțiunea Sfântului Scaun și a Bisericii. "Să ne păstrăm credința - spunea în 1949 preotul martir franciscan Boros Fortunat - chiar dacă vom fi chinuiți, căci e frumos să mori martir pentru credință și Dumnezeu. Martiri au fost întotdeauna și nu este o amintire faptul că sunt femei gingașe care sunt chinuite, iar printre lovituri li se pune întrebarea: «Mai crezi în Dumnezeu?» Acestea nu sunt amintiri, ci se întâmplă astăzi!" Luând exemplul papei Pius al XII-lea, să fim și noi din nou alături de martirii noștri, rememorând durerile și suferințele lor și să înălțăm către Dumnezeu rugăciunile noastre. Să le mulțumim martirilor pentru curajul lor de a apăra Biserica, demnitatea umană, pacea și libertatea noastră. Martirii Bisericii locale: 1. Ep. Anton Durcovici (1889-1951) 2. Ep. Marcu Glaser (1880-1950) 3. Pr. Dumitru Matei (1913-1951) 4. Pr. Anton Bișoc OFMC (1888-1960) 5. Pr. Dumitru Lucaci OFMC (1906-1961) 6. Pr. Vasile Gabor (1919-1954) 7. Romuald Druszcz, laic (1923-1951) 8. Anton Benchea, dascăl (1892-1949) Lista conține și alte nume ale căror fișe nu au fost finalizate până la această dată. Dr. Dănuț Doboș
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |