Rugăciune şi solidaritate

Asia de sud-est

A trecut mai bine de o lună de la acea dimineaţă de 26 decembrie 2004 când s-a abătut tragedia asupra mai multor ţări din sud-estul Asiei. Până acum au fost anunţate peste 250.000 de victime şi mulţi dispăruţi. Valurile au înghiţit, persoane, case, bunuri materiale... Copii orfani, oameni rămaşi singuri, durere, suferinţă... Canalele de televiziune au purtat în casele din întreaga lume imagini ale valurilor şi ale dezastrelor provocate. Termenul japonez "tsunami" a devenit universal.

Durerea lasă spaţiu reflecţiei. Mă folosesc în cele ce urmează şi de gândurile din omilia card. Angelo Sodano de la predica Liturghiei din 24 ianuarie pentru victimele cataclismului din Asia de sud-est.

Omul s-a simţit încă o dată mic în faţa complexităţii planetei în care trăim. Mulţi au privit şi privesc cerul căutând răspunsuri la atâtea întrebări care se nasc mai ales în momentele de durere. Alţii s-au întrebat cum oamenii, care au fost capabili să ajungă pe lună, care au trimis atâtea sonde spaţiale în univers, au devenit neputincioşi în faţa unor asemenea dezastre.

Dacă "tsunami" ar fi avut loc pe coastele unei ţări bogate, cu siguranţă bilanţul victimelor ar fi fost mult mai mic. Între cutremur şi venirea valurilor au trecut câteva ore. Se verifică încă o dată că şi în dezastre sărăcia agravează suferinţele pentru cei care nu pot avea sisteme de prevenire şi de protecţie. Dincolo de apelul la sensibilitatea noastră pentru a fi solidari, cele întâmplate în Asia strigă spre responsabilii comunităţii internaţionale de a se implica din timp în diminuarea sărăciei.

Mulţi se întreabă dacă mesajul creştin are vreun răspuns în faţa enigmei durerii. Răspunsul este da, Dumnezeu îi iubeşte pe oameni. Expresiv este răspunsul pe care un scriitor l-a aşezat pe buzele lui Cristos, căruia i s-a adresat un călător sărac căzut în noroi. "Unde eşti, Dumnezeul meu", a strigat pelerinul scufundat în noroi. Imediat a auzit o voce misterioasă care i-a răspuns: "Sunt cu tine în noroi". Dumnezeu îl însoţeşte pe om în orice clipă a vieţii.

"Am căutat de unde vine suferinţa, spune sfântul Augustin, dar nu am găsit" (Confesiuni 7,7,11). Mai târziu a găsit răspuns privind la Cristos, care a venit în lume pentru a-i spune omului că este iubit de Dumnezeu.

Conciliul Vatican II ne spune că Isus Cristos nu a suspendat suferinţa, nu a vrut nici măcar să dezvăluie misterul: a luat-o asupra lui, şi aceasta este destul pentru a-i înţelege întreaga valoare. Siguranţa că "cine crede în el chiar dacă moare va trăi" îi susţine pe creştini în călătoria lor pe pământ, ştiind că viaţa nu e decât un pasaj spre eternitate.

Sfântul Părinte s-a rugat pentru victimele dezastrului din Asia de sud-est, participând la durerea fraţilor din acele zone, invitându-i pe toţi la opere concrete de solidaritate pentru popoarele lovite.

În ziua de 8 ianuarie, PS Petru Gherghel, reluând mesajul Conferinţei Episcopale Române, a semnat o scrisoare specială "către parohiile şi institutele de viaţă consacrată din Dieceza de Iaşi", care cere "o zi de rugăciune pentru victimele catastrofei şi o colectă specială pentru ajutorarea supravieţuitorilor" din sud-estul Asiei.

Cele trei minute de tăcere declarate în Europa s-au transformat pentru lumea catolică din România în ziua de 23 ianuarie în timp de rugăciune. Rugăciune ca Dumnezeu să-şi deschidă braţele pentru a-i primi pe cei decedaţi şi să asculte gemetele şi plânsul celor afectaţi de catastrofă în Asia de sud-est, dând mângâiere pentru cei rămaşi în durere.

"Ne solidarizăm şi noi cu aceşti oameni încercaţi de suferinţă, se spune în scrisoare, şi, la chemarea Sfântului Părinte, propunem pentru ziua de duminică, 23 ianuarie, o zi de rugăciune pentru victimele catastrofei şi o colectă specială pentru ajutorarea supravieţuitorilor. În această zi, în toate diecezele din ţara noastră toţi credincioşii se vor solidariza cu aceşti oameni încercaţi prin rugăciuni speciale şi prin colecta propusă".

Multe lucruri scapă înţelegerii raţiuni umane, dar ochiul credinţei îl face pe credincios să înţeleagă că Dumnezeu este mereu alături de noi.

"În seara vieţii noastre vom fi judecaţi despre iubire", spune sfântul Ioan al Crucii (Cuvinte de lumină şi de iubire, nr. 57).

Pr. Cornel Cadar