Sandro Botticelli - Naşterea mistică

Naşterea mistică (tempera pe pânză, 108,5 x 75 cm; Galleria degli Uffizi, Florenţa) este singurul tablou datat şi semnat de Botticelli. Deasupra este scris în greacă: "Acest tablou l-am pictat eu, Alessandro, la sfârşitul anului 1500, pe timpul tulburărilor din Italia, la finalul timpului după timpul în care, conform cap. XI din sfântul Ioan, (a fost) a doua plagă a Apocalipsului, în timpul eliberării de trei ani şi jumătate a diavolului; apoi va fi legat conform cap. XII şi îl vom vedea (căzut) ca în prezentul tablou".

Tematica tabloului apare ca triumful divinităţii, configurat prin dansul celor 12 îngeri de deasupra, sub o cupolă de aur, simbol al luminii divine; ei poartă ramuri de măslin şi fâşii de hârtie în mâini; în cădere sunt trei coroane, semnificând atât Sfânta Treime, cât şi victoria. Pe fâşiile de hârtie e scris în latină: "Mărire în cer lui Dumnezeu", "Pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă", "Iată mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii".

Pictura este plină de simbolism: peisajul cu grota stâncoasă înconjurată de o pădure întunecoasă (refugiu pentru sfânta familie) şi la care se ajunge pe o cărare întortocheată (semnul călătoriei spirituale); Fecioara e pictată în dimensiuni mai mari în raport cu celelalte personaje (dacă ar sta în picioare nu ar încăpea în grotă); se insistă pe culorile alb, roşu şi verde, precum şi pe numerele trei, şase şi doisprezece.

Sfânta familie este în centru. Pruncul Isus este pictat şi el în dimensiuni mai mari. Fecioara Maria, cu o mantie albastră şi cu o tunică roşie, este aplecată în adoraţie asupra pruncului Isus. Ea este femeia din Apocalips care, zdrobindu-l pe diavol, a născut un fiu; este în acelaşi timp şi simbol al Bisericii. Lumina dimineţii care se arată printre copacii pădurii din fundal transmite speranţa că se ivesc zorii unei noi ere.

Un bou (conform lui Isaia, acesta îşi cunoaşte stăpânul) şi un măgar (care cunoaşte ieslea stăpânului) îl privesc. În stânga lui Cristos se văd Iosif şi magii veniţi din depărtare; un înger cu o ramură de măslin în mână le arată magilor pruncul din iesle; în dreapta sunt doi păstori cu coroane de ramuri pe cap; un înger le spune ceva şi le arată pruncul.

În planul de jos, trei îngeri se îmbrăţişează cu trei oameni în semn de împăcare şi de unire a cerului cu pământul prin Cristos, dar şi semn al întoarcerii omenirii pe calea cea dreaptă, întoarcere care face ca diavolii să fugă în abisurile pământului. Într-adevăr, cinci diavoli sunt prăbuşiţi în crăpăturile pământului sau sunt străpunşi de propriile lor furci.

Pe acoperişul din paie al staulului sunt trei îngeri îngenuncheaţi care citesc din Cartea Sfântă; profeţiile Vechiului Testament se împlinesc. Ramuri de măslin abundă, ca semn al împăcării lui Dumnezeu cu omul, al păcii şi al copacului vieţii.

Cei trei îngeri de pe acoperiş ca şi ceilalţi trei care se îmbrăţişează cu oamenii fac referinţă, prin îmbrăcămintea lor, la predicile de Crăciun ale lui Savonarola (1493 şi 1494) care îi îndemna pe locuitorii Florenţei să facă din oraş un nou Nazaret, reunindu-se spiritual în jurul ieslei unde Fecioara supraveghea pruncul ajutată de trei copile identificabile cu virtuţile teologale: credinţa (alb), speranţa (verde), dragostea (roşu).

Tabloul transmite ideea eliberării omului şi a păcii aduse prin Cristos. Un îndemn pentru oameni să se întoarcă la valorile spirituale ale trecutului, abandonând căile rele. În acelaşi timp, pictura pare să exprime un sentiment de teamă şi un îndemn la speranţă: teamă de sfârşitul lumii şi de judecată, speranţă că toţi cei buni (oamenii îmbrăţişaţi de îngeri) vor fi primiţi în împărăţie.

Pr. Cornel Cadar