Adolph Kolping

Industrializarea din secolul al XIX-lea din Germania a adus mulţi oameni de la sate în oraşe, unde s-au confruntat cu noi provocări pentru credinţa lor. Părintele Adolph Kolping (1813-1865) a început să se ocupe de pastoraţia acestora, sperând să-i păstreze în credinţa catolică şi să nu treacă prin drama altor muncitori din Europa industrializată, care se îndepărtaseră de la credinţă.

Adolph Kolping s-a născut la 8 decembrie 1813 în localitatea Kerpen, lângă Köln. Între anii 1829 şi 1837 a fost calfă la meşterii pantofari din împrejurimile oraşului Köln. Dorind să iasă din acest mediu, în vara anului 1841, Kolping a început studiile de teologie la Universitatea din München. La 13 aprilie 1845 a fost sfinţit preot, implicându-se activ în pastoraţia tinerilor muncitori din Köln, oferindu-le asistenţă celor nevoiaşi şi luptând pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

Pentru a-i susţine pe oameni în rezolvarea numeroaselor probleme cauzate de revoluţia industrială, în anul 1849, A. Kolping a înfiinţat la Köln "Societatea Tinerilor Muncitori", numită şi "Asociaţia Calfelor", o organizaţie catolică, educaţională şi orientată spre acţiune. În anul 1856, o filială a acestei societăţi îşi începea activitatea şi în St. Louis (Missouri, SUA). Nouă ani mai târziu erau peste 400 de filiale în întreaga lume. O dată cu trecerea timpului, Organizaţia Kolping s-a dezvoltat tot mai mult, ajungând o societate internaţională răspândită în peste 60 de ţări, cu aproximativ 600.000 de membri. În ciuda acestei creşteri şi a schimbărilor din societate, Organizaţia Kolping şi-a păstrat obiectivele iniţiale, având ca principal scop găsirea unor soluţii pentru rezolvarea numeroaselor probleme sociale.

Devoţiunea pentru chemarea primită şi hotărârea de a-şi continua munca l-au făcut pe pr. Kolping să-şi neglijeze sănătatea, lucru care a contribuit la moartea sa prematură, la 4 decembrie 1865, la vârsta de numai 51 de ani.

La 8 august 1906, cardinalul Anton-Joseph Gruscha, arhiepiscop de Viena, multă vreme prieten şi confident al pr. Kolping, a făcut primii paşi în canonizarea acestuia. În acest sens, cardinalul a înmânat o petiţie detaliată arhiepiscopului de Köln, cardinalul Fischer, pentru începerea procesului de beatificare a lui A. Kolping. Circumstanţele timpului, atât politice, cât şi religioase, nu au permis continuarea procesului, însă după terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial, aceste eforturi au fost reluate.

În timpul vizitei sale în Germania din anul 1980, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat mormântul părintelui Kolping din biserica minorită din Köln. Referindu-se atunci la semnificaţia celor beatificaţi şi la prezenţa sfinţilor în viaţa noastră, printre altele, Sfântul Părinte sublinia că "avem nevoie de modele ca Adolph Kolping în Biserica de astăzi". La 22 ianuarie 1991, papa Ioan Paul al II-lea semna documentele pentru beatificarea părintelui Adolph Kolping. Ceremonia de beatificare, la care au participat membri ai Organizaţiei Kolping din Europa, America, Africa, Asia şi Oceania, a avut loc la Roma, la 27 octombrie 1991, în chiar anul împlinirii a 100 de ani de la publicarea enciclicei Rerum novarum a papei Leon al XIII-lea.

Moştenirea pe care ne-a lăsat-o pr. Adolph Kolping este munca sa de o viaţă şi idealurile sale, dar cel mai important, exemplul său în recunoaşterea propriei vocaţii, pe care a împlinit-o în mod aparte. Astfel, nici un obstacol nu este prea mare de depăşit, dacă avem credinţă, muncim din greu şi suntem dispuşi să facem sacrificii. În Europa, Organizaţia Kolping contribuie la consolidarea ideii europene şi cooperează intensiv cu Consiliul Europei, Uniunea Europeană şi Parlamentul European. Datorită angajamentului internaţional, Organizaţia Kolping a primit statut consultativ la Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor Unite şi a fost admisă pe lista specială a Organizaţiilor Internaţionale Nonguvernamentale a Oficiului Internaţional al Muncii.

Emanuel Imbrea