Vizită în Ţara Sfântă

În perioada 23 decembrie 2004 - 10 ianuarie 2005, PS Petru Gherghel s-a aflat într-o vizită pastorală în Ţara Sfântă. Păstorul diecezei s-a întâlnit cu românii catolici care lucrează în Israel, cu diverse personalităţi şi a vizitat locurile sfinte. Fiind întrebat, a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări. Amintim că de la 2 mai 2002, asistent spiritual pentru românii din Israel este pr. Cristian Vacaru. Programul Liturghiilor: în fiecare sâmbătă la ora 8.00 la Yaffo - Tel Aviv, la ora 11.00 la Ierusalim şi, o dată la două săptămâni, la ora 13.30 la Gan Yavne şi la ora 17.00 la Haifa. Alte informaţii şi imagini despre vizita episcopului de Iaşi pot fi găsite pe situl: www.romcatil.cnet.ro.

"Mi-au plăcut mesajul pietrelor şi curajul creştinilor"

- Preasfinţite, aţi fost în zilele Crăciunului alături de comunitatea catolicilor români din Israel, cărora le-aţi împărtăşit din roadele Sinodului. Care sunt primele impresii?

După celebrarea Sinodului diecezan care s-a încheiat la 8 decembrie 2004, după o scurtă vizită la Roma, pentru a-l întâlni pe Sfântul Părinte şi a-i cere o binecuvântare specială pentru întreaga noastră Biserică locală, ca o încoronare a muncii sinodale, după ce am întâlnit comunitatea credincioşilor români care se adună la Roma sub păstorirea pr. Isidor Iacovici în biserica Santa Maria in Campitelli, am hotărât să mă îndrept spre Ţara Sfântă, spre locul împlinirii făgăduinţelor făcute de Dumnezeu, pentru a mă alătura pelerinilor din întreaga lume şi, mai ales, pentru a fi în mijlocul comunităţii credincioşilor catolici din Moldova, ce se află în Israel din motive de muncă. Am ţinut să le fiu alături tocmai de sărbători, de Crăciun, pentru a le arăta preţuirea ce le-o purtăm, pentru a le duce un salut de la cei din ţară, de la cei dragi, şi pentru a le împărtăşi grija părintească, aşa după cum s-a analizat şi s-a accentuat în timpul Sinodului diecezan. A fost un moment de mare trăire, cu multe emoţii atât din partea lor, în frunte cu pr. Cristian Vacaru, asistentul lor spiritual, cu cele două surori Irina şi Maria Pătraşc din institutul nostru diecezan, cât şi din partea mea ca pelerin şi ca episcop. Am rămas profund impresionat de eforturile pe care ştiu să le facă bărbaţii pentru a câştiga un ban, dar şi pentru a-şi păstra şi mări credinţa. Trăirea sărbătorilor între străini, cu păstrarea legăturilor sufleteşti şi a obiceiurilor, cu cântările de acasă şi cu atâtea aduceri aminte, lasă un ecou profund în suflet şi constituie un deosebit imbold pentru o lungă perioadă de timp.

- Ne-aţi făcut să înţelegem că aţi fost la Betleem, unde aţi participat la Liturghiile de Crăciun. Cum s-au desfăşurat celebrările şi cum au trăit credincioşii aceste momente deosebite?

După ce am ajuns la Ierusalim, oraşul desăvârşirii operei mesianice, locul celui mai mare sacrificiu - moartea lui Isus -, dar şi locul celei mai mari victorii şi a supremei biruinţe - învierea, m-am îndreptat spre locul naşterii lui Isus, Betleem, de unde a început totul. Aici am trăit cel mai impresionant moment: celebrarea sfintei Liturghii în noaptea şi în ziua de Crăciun. Noaptea am avut fericirea să fiu alături de patriarhul Michel Sabbah, participând la celebrarea Naşterii Domnului împreună cu alţi episcopi pelerini, cu mulţi preoţi, cu credincioşii din Betleem şi cu cei veniţi din toate părţile lumii. Am coborât apoi în Grota Stelei, peştera care l-a adăpostit pe prunc, iar ziua am celebrat sfânta Liturghie cu pelerinii români adunaţi din tot Israelul, peste 300, catolici şi ortodocşi. Celelalte celebrări şi întâlniri cu diferitele grupuri de credincioşi la Yaffo, Tel Aviv, Haifa, la Patriarhia Latină din Ierusalim şi la Gan Yavne au fost mereu raportate la evenimentul central, pelerinajul de la Betleem. Cei care au ocazia să ajungă la Grota din Betleem, care intră în Cenacol, urcă pe Calvar sau intră în mormântul gol, nu mai uită niciodată. E un mare privilegiu să ajungi măcar o dată la locurile sfinte şi să asculţi cum vorbesc pietrele şi cum ne dau mărturie peste veacuri.

- Aţi avut ocazia să revedeţi locurile sfinte. Descrieţi-ne principalele momente ale itinerarului.

Dacă e vorba să prezint un itinerar, nici nu poate fi altul decât Ierusalim - Betleem, Muntele Tabor, Nazaret, Galileea cu tot ce se află în jurul Lacului Genezaret, Cafarnaum Tagba, Biserica lui Petru, Emaus, dar şi Ierihonul cu istoria sa multimilenară, cu rodul binecuvântat al apei ce izvorăşte de sub Munţii Iudeii, acolo unde se află Ierusalimul. Alternanţa între locurile înalte, locurile pustii şi vegetaţia din Valea Iordanului, impresionează pe oricine. În Ţara Sfântă nu poţi să faci doar turism, trebuie să te laşi cuprins de fiorii istoriei mântuirii, de intervenţia lui Dumnezeu în viaţa poporului ales şi prin el în viaţa tuturor popoarelor. Întreaga Ţară Sfântă e un teren de pelerinaj; pentru a simţi din plin farmecul pelerinajului şi roadele lui e bine să foloseşti acele ghiduri orientative, între care recomand cu căldură lucrarea Pelerin în Ţara Sfântă a pr. Claudiu Dumea, un mic tratat de istorie, de cultură şi arheologie biblică, cu precizări folositoare celor care vor să simtă cu adevărat paşii lui Dumnezeu în istorie, paşii lui Cristos şi ai apostolilor pe pământul Ţării Sfinte.

- În zilele Crăciunului v-aţi întâlnit cu câteva personalităţi de seamă ale Bisericii. Vorbiţi-ne puţin despre aceste întâlniri?

Reţin ca un moment deosebit întâlnirea cu patriarhul Michel Sabbah nu numai la celebrările din ziua de Crăciun şi Anul Nou, ci şi într-un dialog particular în care am avut un schimb de păreri despre situaţia Bisericii din Ţara Sfântă, dar şi din România, cu multiplele preocupări, temeri, dar şi speranţe pentru viitorul trăirii creştine. O întâlnire specială am avut cu episcopul Giacinto Marcuzzo, episcop pentru credincioşii de origine şi limbă arabă cu sediul la Nazaret, cel ce s-a implicat şi se implică mereu pentru susţinerea şi îngrijirea pastorală a credincioşilor români din Israel. Amintesc şi întâlnirea cu nunţiul apostolic din Israel, deosebit de deschis şi bun diplomat, reprezentantul Sfântului Părinte în zonă. Am fost fericit să-l întâlnesc întâmplător pe card. Carlo Maria Martini, pelerin şi el în Ţara Sfântă, cu care m-am întreţinut şi m-am rugat chiar pe Calvar. Mă bucur să semnalez că am întâlnit o mulţime de prieteni din Italia, grupul Acţiunii Catolice care are legături strânse cu tinerii catolici din Dieceza de Iaşi, preşedintele Academiei Diplomatice a Sfântului Scaun etc. M-am bucurat să întâlnesc toate surorile românce ce se află în Ţara Sfântă: Surorile Borromite coordonate de sr. Xaveria, cărora le mulţumesc pentru că m-au găzduit, Surorile "Notre Dame de Sion" din Ierusalim şi Ein Karem, Surorile Asumpţioniste din Centrul de Spiritualitate din Gali Cantu şi, de asemenea, surorile Institutului "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", care îl ajută pe pr. Cristian Vacaru în munca sa pastorală, părintele ducând mai departe cu mult suflet opera începută de pr. Iosif Dorcu. Un moment deosebit a fost şi vizita la aşezământul spiritual ortodox din Ierusalim, unde l-am întâlnit pe pr. arhimandrit Ieronim Creţu, precum şi la centrul de spiritualitate ce se construieşte la Ierihon şi va fi deschis pentru pelerinii români în Ţara Sfântă.

- Ce v-a plăcut mai mult în Ţara Sfântă?

Mesajul pietrelor şi curajul creştinilor din această parte a lumii care trec peste toate greutăţile ca să dea mărturie despre Cristos. De asemenea, efortul credincioşilor catolici români, care caută bisericile unde se celebrează sfânta Liturghie în zilele de sâmbătă sau duminică şi fac eforturi enorme pentru a ajunge, unii de la sute de kilometri, la întâlnirea cu ceilalţi români şi cu Cristos prin preotul celebrant.

- Există perspective pentru românii din Israel?

Numărul lor a scăzut. Au rămas doar câteva sute. Sperăm însă că timpul ce l-au petrecut în Ţara Sfântă să le fie folositor şi din punct de vedere material, dar mai ales spiritual. Adevăratele perspective sunt acasă, în ţară şi în mijlocul familiei, pentru a transforma încet-încet faţa României, ca să fie tot mai mult, aşa cum a fost numită, casă şi grădină a Maicii Domnului.