Să însoțim persoanele în vârstă
Postul Mare
Semnat la 8 septembrie 2004, Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare a fost prezentat la Vatican în ziua de 27 ianuarie. Tema -"Căci aceasta este viața ta și lungimea zilelor tale" (Dt 30,20) - se referă la lumea persoanelor în vârstă: o problematică mai actuală ca oricând, în special în țările industrializate. Aici, persoana este considerată mai ales în funcție de productivitatea sa, chiar dacă cercetarea medico-științifică, din fericire, face totul pentru a-i prelungi durata vieții.
Actualitatea mesajului stă în sublinierea că astăzi se poate vorbi de "o creștere a numărului persoanelor în vârstă", diminuându-se populația tânără. Raportul dintre generații se definește astfel într-un nou mod. Dacă în trecut graficul care reprezenta diferitele vârste se asemăna cu o piramidă, în zilele noastre tinde să se asemene mai degrabă cu o ciupercă: un mic procent de tineri trebuie să poarte greutatea unui mare număr de vârstnici.
ES Paul Josef Cordes, unul dintre cei care a prezentat Mesajul Sfântului Părinte, a oferit și cifre. În timp ce acum 15 ani în Italia 15,3% din populație depășea 65 de ani, în 2050 vor fi 34,9%, adică 14,4 milioane; în Franța 15,3 milioane, în Germania 20,8 milioane. Numărul celor în vârstă a făcut un mare salt în țările menționate. Se prevede în 2020 că majoritatea populației din Europa va fi de vârsta a treia.
Conform unor studii din țară, în România, între recensământul din 1992 și cel din 2002, populația a scăzut cu 1,1 milioane de locuitori; în 2002 s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al ratei natalității: 9,7 nou-născuți la o mie de locuitori, rata mortalității fiind 12,4 decedați la mia de locuitori. Componenta migrație externă, compusă preponderent din populație tânără, s-a ridicat la circa 800.000 de persoane (comparativ cu scăderea naturală de numai 300.000 de locuitori). Se estimează că, după anul 2025, viteza declinului ar deveni dezastruoasă, iar populația ar urma să fie de aproximativ 14 milioane în 2050.
Acest dezechilibru poartă consecințe economice, sociale, psihologice etc. În asemenea condiții, cultura morții se poate dezvolta cu ușurință. Este ușor și tentant pentru unii să se gândească la faptul că dacă sunt încurcați în planurile lor de cei în vârstă, soluția este de a-i elimina din fața privirilor, a-i izola, a-i arunca în casele de bătrâni, a nu-i mai îngriji sau a milita pentru eutanasie (vezi Olanda, Belgia). Amenințarea persoanelor în vârstă ia astfel diverse forme.
De aceea, Sfântul Părinte scrie: "Viața omului este un dar prețios, care trebuie iubit și apărat în toate etapele sale. Porunca «Să nu ucizi!» cere ca viața să fie respectată și promovată mereu, de la începutul și până la apusul ei natural. Este o poruncă valabilă și în prezența bolii, și atunci când slăbirea forțelor reduce capacitatea de autonomie a ființei umane".
În fața acestei probleme, misiunea Bisericii și a societății civile este de a da viață anilor bătrâneții. Aceasta înseamnă recunoașterea demnității persoanelor în vârstă și a rolului important pe care ele pot și trebuie să-l aibă în cadrul oricărei comunități, începând cu familia și până la societate și chiar Biserica însăși.
Iubirea față de aproapele se referă, în primul rând, la cel de lângă noi. E nevoie de convertire pentru a face din Postul Mare o ocazie de a oferi celor în vârstă ceva din timpul, bunurile și afecțiunea noastră. E o modalitate de a lupta cu mizeria, singurătatea și marginalizarea care adesea îi poartă pe cei ce îmbătrânesc la tristețe și disperare.
Mesajul constituie astfel o invitație puternică și urgentă la reflecție și la acțiune concretă în acest domeniu.