Alfredo Pettinari, Cina cea de taină

Pictura pe pânză a fost realizată cu ocazia celebrării celei de-a cincizecea aniversări a înfiinţării Parohiei San Giovanni Battista din Tavazzano-Lodi şi a fost dedicată cu generozitate de autor încheierii Sinodului Diecezan al Episcopiei de Iaşi. O_copie în mărime naturală a originalului din absida bisericii parohiale amintite mai sus a fost donată Institutului Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif din Iaşi.

Maestrul Pettinari s-a născut la 11 octombrie 1952. A studiat la Academia din Brera şi şi-a desfăşurat activitatea artistică în Italia, mai ales la Cesena, pe lângă abaţia benedictină, pentru care a pictat Ultima cină şi vitraliile. A activat şi în alte locuri ale lumii: New York, Singapore, Nagasaki, Malaysia, Portugalia etc.

Lucrarea care îi evidenţiază maturitatea artistică şi stilul rafinat este această Cină de taină, ultima în ordinea cronologică a realizărilor sale. Ideea care domină lucrarea maestrului este evident împrumutată din celebra expresie a sfântului Irineu din Lyon: "Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Fiul Omului pentru ca fiul omului să devină fiul lui Dumnezeu".

Îndumnezeirea este lucrarea cea mai mare pe care Cristos a realizat-o şi va continua să o săvârşească de-a lungul veacurilor prin darul Euharistiei. În textul grec original al Evangheliei după Ioan, Isus este prezentat ca păstorul "kalos", adică păstorul care străluceşte prin bunătatea lui imensă. Aşa apare Isus în această Cină de taină.

Pictorul vede în interior acest chip admirabil, se simte captivat de el şi îi reprezintă trăsăturile cu delicateţe, cu pudoare plină de respect, dar şi cu o pasiune umană şi artistică bogată în intuiţii şi sugestii. Un chip tânăr, tandru, pur, dezarmat şi totuşi intens. Lasă să transpară seninătatea, armonia, dar şi hotărârea alegerii sale de fidelitate faţă de Tatăl şi de oameni fără ca aceste trăsături să fie rupte de conştiinţa cutremurătoare a "ceasului suprem".

În planul imaginilor Isus este reprezentat ca fiind centrul universului care rezumă în el însuşi toată istoria umană cu toate măreţiile, cu toate necazurile, cu toate luminile şi trădările sale. Puritatea iubirii Învăţătorului deschide inimile tuturor şi nu reţine nimic pentru sine. În comuniune, cerul şi pământul se întâlnesc unite într-o iubire unică.

Ceea ce impresionează este personalizarea evidentă a fiecărui apostol în funcţie de toate informaţiile oferite de exegeza biblică şi de tradiţia Bisericii. Aceştia stau în jurul lui Isus într-o coralitate scenică ce nu are nimic static sau convenţional. Emoţiile intense ale personajelor pictate sunt descrise printr-un realism puternic expresiv, prin definirea precisă a fizionomiilor şi atenţia la stările sensibilităţii personale. Trupurile apostolilor, cu poziţiile lor flexibile, cu detaliile fizice puse în evidenţă, exprimă sentimente, nuanţe şi sensibilităţi ale sufletelor.

Nuanţele hainelor lor, de culoare maro, în toate gradaţiile, până la bej clar, fac apel la culoarea pământului. Se amestecă într-o compoziţie cromatică inteligent sobră, aproape opacă, pentru a arăta că înţelegerea apostolilor cu privire la evenimentul pe care îl trăiesc este încă mult pământească. În acest caz ies în evidenţă şi mai mult, prin contrast, culorile strălucitoare ale hainelor lui Isus.

Pentru Cristos, maestrul Pettinari s-a folosit de două culori tradiţional simbolice: roşul care exprimă divinitatea, dar este şi culoarea ispăşirii, albastrul care indică omenitatea, dar o omenitate care presimte cerul. Cristos are tunica roşie, pentru că este Dumnezeu, dar îmbracă o mantie albastră, pentru că ia asupra sa omenitatea.

Pr. Alois Bulai