Voievodeasa. Sfinţirea şi dedicarea altarului

După ce au fost terminate toate lucrările de renovare şi refacere a bisericii din comunitatea Voievodeasa, din Parohia Rădăuţi, la cererea parohului, pr. Iosif Doboş, a consiliului parohial şi a credincioşilor, duminică, 3 iulie, PS Petru Gherghel, în prezenţa unui mare număr de credincioşi şi preoţi, a sfinţit şi dedicat altarul principal şi biserica în cinstea sfinţilor apostoli Petru şi Paul. În pastoraţia acestei comunităţi sunt implicaţi pr. Anton Bişoc şi pr. dr. Eduard Ferenţ. Conform unor statistici recente, aici trăiesc 22 de familii şi 50 de credincioşi.

Orice biserică este un lăcaş sfânt plăcut lui Dumnezeu. Orice biserică este casa lui Dumnezeu şi poarta cerului. Sfântul Ioan Gură de aur spunea: "Dumnezeu a orânduit bisericile ca nişte porturi aşezate la mare, pentru ca noi, copleşiţi de grijile pământeşti, să avem un loc de scăpare şi de linişte sufletească". Iar marele predicator Lacordaire zicea: "Lăcaşurile sfinte sunt în lumea aceasta ceea ce sunt stelele pe firmament: un izvor de lumină, de căldură şi de viaţă".

Biserica are o istorie ce a rămas scrisă pentru toate generaţiile într-un monument ce se află chiar în faţa ei, aproape de intrare.

"Monumentum Altaris Ecclesiae veteris ligneae aedificatae anno 1822, abolitae anno 1865" ("Monumentul altarului vechii biserici din lemn clădită în 1822 şi desfiinţată la 1865"). Acesta este anul când a intrat în funcţie biserica actuală: are deci 140 de ani.

În anul 1775 Imperiul Habsburgic a smuls din trupul Moldovei, care era supusă turcilor, partea de nord, numită Bucovina. Fiind o regiune cu păduri întinse şi cu minereuri au venit din toate părţile diferiţi colonişti ca să lucreze. Ei s-au aşezat pe o vale numită "Furstental". Aici şi-au înălţat o biserică din lemn. A venit apoi şi un preot şi s-a format o parohie. Peste câteva zeci de ani au ridicat biserica actuală şi o şcoală. Totul a mers bine până la al Doilea Război când populaţia de origine germană s-a repatriat. Au rămas numai câţiva.

Printr-o eroare administrativă biserica a fost trecută în proprietatea statului care a dat-o în funcţie cultului ortodox.

După evenimentele din anul 1989, pr. Iosif Doboş, printr-un proces, a reuşit să recapete biserica şi să fie redată cultului catolic. Lăcaşul era într-o stare dezolantă. Era absolut nevoie de o reparaţie capitală. Dar cine s-o facă şi cu ce mijloace? Pe când pr. Eduard Ferenţ era paroh de Rădăuţi, familia Zaremba Ionel cu soţia sa Lenuţa din Voievodeasa s-a oferit să susţină lucrările. Cheltuielile au fost mari, dar oamenii au făcut cu multă bunăvoinţă acest lucru pentru slava lui Dumnezeu.

Biserica a devenit de nerecunoscut. Chiar de la intrare, în curte, te întâmpină o alee cu dale colorate şi cu diferite flori deoparte şi de alta.

La intrarea în biserică este decretul episcopal în care se spune: "Am sfinţit şi dedicat cu solemnitate altarul principal şi biserica în cinstea sfinţilor apostoli Petru şi Paul. Prin acest act şi prin această celebrare vrem să aducem slavă lui Dumnezeu Tatăl prin Fiul său, să arătăm tuturor credincioşilor noştri vii şi răposaţi un semn de recunoştinţă şi respect mai ales faţă de binefăcători".

Aici se va celebra sfânta Liturghie; aici va rămâne Cristos prezent în sfânta taină a altarului; aici creştinii îşi vor găsi pacea şi liniştea sufletească, atunci când îl vor căuta pe Dumnezeu.

Ferice de cei care îşi vor găsi timpul pentru a vizita acest lăcaş.

Pr. Anton Bişoc