Încheierea Anului Euharistiei. Sinodul Episcopilor

Rămâi cu noi, Doamne!

Anul Euharistiei se apropie de final; se va încheia în cursul lunii octombrie. La Vatican în perioada 2-23 octombrie vor avea loc lucrările Celei de-a XI-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor, având tema: "Euharistia, izvor şi culme a vieţii şi misiunii Bisericii". Adunarea va întruni 250 de părinţi sinodali, auditori, experţi, şi reprezentanţi ai celorlalte Biserici şi comunităţi ecleziale. Din România participă, alături de ÎPS Lucian Mureşan, mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, şi PS Petru Gherghel, delegat al Conferinţei Episcopilor din România.

Anul Euharistiei a fost anunţat de către papa Ioan Paul al II-lea, pentru octombrie 2004 - octombrie 2005, cu ocazia celebrării solemnităţii Trupul şi Sângele Domnului din 10 iunie 2004. A început la 17 octombrie 2004 la încheierea Celui de-al 48-lea Congres Euharistic Internaţional, celebrat la Guadalajara (Mexic) şi se va încheia o dată cu Cea de-a XI-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor, care se va desfăşura la Vatican în perioada 2-23 octombrie.

Pentru Dieceza de Iaşi, programul pastoral din Anul Euharistiei este cuprins în scrisoarea pastorală semnată de PS Petru Gherghel în ziua de 26 ianuarie. Pentru sfârşitul lunii octombrie, luna când se încheie Anul Euharistiei, scrisoarea prevede pentru toate parohiile un triduum euharistic - joi, vineri şi sâmbătă -, cu adoraţie obişnuită şi cu o celebrare solemnă parohială în ziua de duminică, 30 octombrie.

La 13 februarie 2004 a fost publicată decizia papei Ioan Paul al II-lea de a celebra Cea de-a XI-a Adunare Generală Sinodală în perioada 2-29 octombrie 2005.

Secretariatul General a început să pregătească Lineamenta (liniile călăuzitoare), documentul care a avut scopul de a favoriza ample discuţii la nivelul Bisericii Universale asupra temei sinodale. Documentul a fost publicat la începutul anului 2004 şi trimis la 31 martie 2004 episcopilor din toată lumea.

Au fost consultate 113 conferinţe episcopale; 11 sinoade ale episcopilor Bisericilor Catolice Orientale sui iuris; 25 de dicasterii ale Curiei Romane şi Uniunea Superiorilor Generali. Au fost adunate observaţii şi sugestii ale episcopilor, preoţilor, călugărilor şi laicilor.

La 12 mai 2005, papa Benedict al XVI-lea a confirmat celebrarea Celui de-al XI-lea Sinod şi tema aleasă, modificând perioada de desfăşurare de la patru la trei săptămâni (2-23 octombrie).

Vor fi prezenţi la sinod în jur de 250 de părinţi sinodali. Conferinţele episcopale care au mai mult de 100 de membri vor fi reprezentate de patru episcopi; cele cu 51 până la 100 de membri de trei episcopi; cele care au între 26 şi 50 de membri vor avea doi reprezentanţi, iar cele care au cu sub 25 de membri de un reprezentant. Restul Bisericilor şi structurilor catolice vor avea în total 10 reprezentanţi.

Fiecare părinte sinodal poate interveni pentru şase minute (şi nu pentru opt cum era înainte). În fiecare zi vor fi intervenţii libere pentru o oră, de la 18.00 la 19.00, la finalul întrunirii generale, coordonate de preşedinţii delegaţi (cardinalul Francis Arinze, cardinalul Juan Sandoval Íniguez şi cardinalul Telesphore Toppo de Ranchi). Astfel, întrunirile vor creşte în participare, permiţând membrilor să ceară şi să obţină mai multe informaţii de la părinţii sinodali care au vorbit în plen.

Vor fi 12 grupuri de discuţii (circoli minori) împărţite în cinci limbi. Acestea vor elabora propoziţiile: scurte şi concise în aşa fel încât fiecare să conţină o temă; nu trebuie să repete doctrina tradiţională, dar să favorizeze o reînnoire în aplicarea pastorală sau în celebrarea liturgică a sacramentului Euharistiei. Astfel, marele mister al credinţei celebrat, adorat şi trăit va deveni şi mai mult izvor al vieţii Bisericii şi al misiunii sale de evanghelizare şi de promovare umană în lumea întreagă. Propoziţiile conţin consensul părinţilor sinodali asupra principalelor teme ale dezbaterii din cadrul adunării sinodale. Acestea vor fi încredinţate Sfântului Părinte pentru a fi elaborate într-un document care tradiţional se numeşte exortaţie postsinodală.

Vor participa şi câţiva auditori care vor da mărturie despre importanţa misterului lui Isus euharisticul în viaţa lor spirituală şi în activităţile lor religioase şi sociale. Un grup de experţi, cu competenţa lor în materie, vor asista pe părinţii sinodali.

Au fost invitate şi 12 delegaţii (de două ori mai mult decât la precedentul sinod), reprezentanţi ai altor Biserici şi comunităţi ecleziale.

Celebrarea acestui sinod corespunde cu cea de-a 40-a aniversare a instituţiei sinodului. O sesiune va fi dedicată acestui aniversar. Se va face o evaluare obiectivă a drumului sinodal parcurs şi se vor oferi prin discuţiile ulterioare sugestii pentru a îmbunătăţi metodologia sinodului.

Instrumentum laboris, documentul de lucru al sinodului, a fost prezentat joi, 7 iulie. Acesta are patru părţi (cu o prefaţă, o introducere şi o concluzie) şi descrie temele de discuţie ale sinodului, fiind pregătit în opt limbi: latină (limba oficială), italiană, franceză, spaniolă, portugheză, engleză, germană şi poloneză.

Inserată în doctrina tradiţională şi în magisteriu, Euharistia e tratată în patru ambiente: lumea, Biserica, viaţa Bisericii, misiunea Bisericii, corespunzând celor patru părţi ale documentului: "Euharistia în lumea actuală", "Credinţa Bisericii în misterul Euharistiei", "Euharistia în viaţa Bisericii" şi "Euharistia în misiunea Bisericii".

În afară de acest sinod au fost celebrate 20 de sinoade: zece adunări obişnuite, două adunări extraordinare şi opt speciale. În medie a fost un sinod la 19 luni. Ultima adunare sinodală s-a desfăşurat în perioada 30 septembrie - 27 octombrie 2001 cu tema: "Episcopul, slujitorul evangheliei lui Isus Cristos pentru speranţa lumii".

Papa Paul a VI-lea a instituit sinodul episcopilor la 15 septembrie 1965, în timp ce se desfăşura Conciliul Vatican II. De două ori documentele Conciliului menţionează sinodul: în decretul asupra oficiului pastoral al episcopilor în Biserică (CD 5) şi în decretul despre activitatea misionară a Bisericii (AG 29).

Papa Paul al VI-lea a convocat cinci adunări sinodale, dintre care patru obişnuite (1967, 1971, 1974, 1977) şi una extraordinară (1969).

În timpul pontificatului papei Ioan Paul al II-lea au fost celebrate 15 adunări sinodale: şase generale (1980, 1983, 1987, 1990, 1994, 2001); una extraordinară (1985), opt speciale (1980: pentru Ţările de Jos; 1991: pentru Europa; 1994: pentru Africa; 1995: pentru Liban; 1997: pentru America; 1998: pentru Asia; 1998: pentru Oceania; 1999: pentru Europa).

Şi acest sinod va contribui ca participarea la Euharistie în fiecare comunitate să fie tot mai frecventă şi asiduă. Rămâne îndemnul papei Benedict al XVI-lea adresat de mai multe ori tuturor de a se pregăti pentru sinod: "Cer ca întreaga comunitate eclezială să se simtă implicată în această etapă de pregătire imediată, participând cu rugăciunea şi meditaţia".

Pr. Cornel Cadar

Sinod
(Din gr. sýnodos, adunare). Adunarea episcopilor şi a altor credincioşi în cadrul căreia sunt dezbătute probleme privind învăţătura, morala şi activitatea pastorală a Bisericii. Sinodul episcopilor este adunarea episcopilor care, aleşi din diferite regiuni ale lumii, se întrunesc la anumite intervale de timp ca să întreţină o unire mai strânsă cu papa şi colegiul episcopilor, ca să-l ajute cu sfaturile lor pe papa în menţinerea şi promovarea credinţei şi moralei, în observarea şi consolidarea disciplinei ecleziastice şi ca să examineze problemele privind activitatea Bisericii în lume (cf. CDC, can. 342). Sinodul episcopilor se poate reuni în adunare generală, când sunt tratate probleme care privesc direct binele întregii Biserici, şi în adunare specială, când sunt tratate probleme ce privesc direct una sau mai multe regiuni determinate (de ex., sinodul episcopilor europeni sau sinodul episcopilor francezi). Adunarea generală poate fi ordinară (o dată la trei ani) sau extraordinară (când sunt dezbătute probleme care necesită o rezolvare promptă). Cei mai mulţi episcopi care participă la sinod sunt aleşi de conferinţele episcopale, alţii sunt desemnaţi în virtutea dreptului, iar alţii sunt numiţi direct de papa. (Ioan Tamaş, Mic dicţionar creştin catolic)