În amintirea fratelui Roger

Suntem alături de toţi cei care se roagă acum când fratele Roger s-a reîntâlnit cu bunul său prieten papa Wojtyla în împărăţia celor drepţi. Toţi cei care am trecut măcar o dată pragul comunităţii din Taizé sau am împărtăşit în grupurile noastre de rugăciune valorile evanghelice promovate de aceasta avem mereu întipărite în inimă cuvintele lui: "Iubeşte şi spune-o prin viaţa ta". Un viitor de pace se construieşte numai iubind.

În aceste momente în care doar amintirea fratelui Roger mai poate umple tăcerea, primele gânduri s-au îndreptat spre ultima scrisoare pe care acesta a adresat-o tinerilor "Un viitor de pace". Iată câteva din rândurile acestei scrisori: "La Taizé, în unele seri de vară, sub un cer încărcat de stele, noi auzim tinerii prin ferestrele deschise. Rămânem uimiţi că sunt atât de numeroşi. Ei caută, se roagă. Şi ne zicem: aspiraţiile lor la pace, la încredere sunt ca aceste stele, luminiţe în noapte".

În 1988, fratele Roger primea Premiul UNESCO pentru educaţie în spiritul păcii, pentru angajarea sa în promovarea reconcilierii creştine mai ales în rândul tinerilor. Asemenea papei Ioan Paul al II-lea, cu care a fost bun prieten, fratele Roger ştia că viitorul Bisericii se află în mâinile tinerilor. De aceea, comunitatea a încercat să ofere tinerilor, care au trecut cu miile pragul ei, o întâlnire profundă cu Dumnezeu şi să trezească în sufletul lor o dorinţă tot mai puternică de comuniune, de pace, de trăire a credinţei în familiile şi comunităţile locale. Fratele Roger spunea: "Nu numai conducătorii popoarelor sunt cei care construiesc viitorul. Chiar şi cel mai sărman dintre sărmani poate contribui la construirea unui viitor de pace şi încredere. Dacă tinerii devin, prin însăşi viaţa lor, lăcaşuri de pace, va exista o lumină oricând acolo unde se vor găsi ei".

În fiecare an fratele Roger publica o scrisoare adresată tinerilor în care îi invita să fie un semn al prezenţei lui Dumnezeu în lume, să descopere frumuseţea vieţii şi bogăţia spirituală şi umană a fiecărei persoane în parte. Chiar titlurile acestor scrisori ("Fascinaţia bucuriei", "Presimţi tu fericirea?", "Iubeşte şi spune-o prin viaţa ta", "Către izvoarele bucuriei", "Un viitor de pace"), traduse în peste 50 de limbi şi meditate pe parcursul anului de către tineri, spun foarte multe despre spiritul Taizéului. Adresându-se tinerilor, fratele Roger folosea puţine cuvinte, de o mare simplitate, dar care trădau o iubire şi o credinţă profundă.

După rugăciunea de seară, fratele obişnuia să rămână îndelung în biserică pentru a binecuvânta tinerii. Într-unul dintre pelerinajele mele la Taizé, m-am apropiat de acest om cu chipul blând care, după binecuvântare, mi-a spus: "Caută, nu înceta să cauţi. Domnul te iubeşte mult". Din şoapta acestui frate care nu ştia nimic despre frământările şi căutările cu care venisem în acel an la Taizé, dar care a reuşit să citească în inima mea, am primit un răspuns care avea să mă călăuzească de-a lungul întregului meu drum împreună cu Domnul. Atunci am înţeles că tocmai simplitatea extraordinară a acestui om şi pacea care i se citea în privire, au lăsat ca sămânţa lui Dumnezeu să rodească. Un om al păcii, un om care întreaga sa viaţă a dedicat-o semenilor săi.

Fratele Roger s-a întors la Tatăl lăsându-ne pe noi, tinerii, să continuăm această frumoasă misiune pe care ne-a adresat-o direct: "A restabili o comuniune este urgent astăzi şi aceasta nu poate fi lăsată mereu pe mai târziu (...) Cristos ne cheamă pe noi, săracii evangheliei, să realizăm speranţa unei comuniuni şi a unei păci şi aceasta să strălucească împrejurul nostru". A sosit timpul ca şi noi să devenim purtători ai păcii, ai speranţei, ai reconcilierii în această lume care are tot mai multă nevoie de noi.

Frate Roger, îţi mulţumim pentru întreaga ta viaţă pe care ai dăruit-o pentru ca şi noi astăzi să avem curajul de a construi un viitor al păcii.

Ingrid Aioanei