Moştenirea fr. Roger

Laudate omnes gentes..., Ubi caritas..., Cântă suflete..., Jubilate Deo... etc. sunt refrene cunoscute pe care le cântăm deseori. Ele provin de la Comunitatea din Taizé al cărui fondator este fr. Roger Schutz. Cei care au fost acolo îşi amintesc cu siguranţă de atmosfera de rugăciune şi tăcere, alternate cu pasaje din Sfânta Scriptura, cu recitarea psalmilor şi cântare. Cine este fr. Roger şi care este mesajul pe care ni l-a lăsat?

S-a născut în Elveţia; tătăl său a fost pastor calvin, iar el a făcut teologia. Visul lui a fost de a-i apropia pe creştini. La vârsta de 25 de ani, în august 1940, şi-a părăsit ţara şi a pornit pe bicicletă spre Franţa, patria mamei sale.

A ajuns la Taizé, în Burgundia. O bătrânică i-a spus: "Rămâi aici, suntem atât de singuri, iar iernile sunt atât de lungi!" "Şi am decis să rămân la Taizé", aşa povesteşte fr. Roger începuturile.

A cumpărat o casă şi a primit şi ascuns refugiaţi, evrei şi germani.

I s-a alăturat Max Thurian (+15 august 1996), care mai târziu a cerut să devină preot catolic şi apoi alţi fraţi. În ziua de Paşti a anului 1949, primii şapte fraţi au depus voturile. În cursul iernii din 1952-1953, fondatorul comunităţii a scris Regula de la Taizé. Începând cu anii '50, câţiva fraţi au mers să trăiască în locuri defavorizate. Din anul 1962, fraţii şi unii tineri trimişi au venit în ţările din Europa de Est. (În România, fratele Grégoire a venit de mai multe ori în perioada comunistă).

Fr. Roger este autorul mai multor cărţi de rugăciune şi meditaţie şi a primit premiul UNESCO pentru educaţie, în anul 1988.

Comunitatea din Taizé reuneşte astăzi în jur de o sută de fraţi, catolici şi protestanţi, proveniţi din aproape 30 de ţări. Câţiva dintre ei trăiesc în cartiere nevoiaşe din Asia, Africa, America de Sud şi de Nord.

Începând cu 1957-1958, sute de mii de tineri (catolici, ortodocşi, protestanţi) au venit la Taizé, meditând şi rugându-se. Săptămânal ei iau parte la întâlnirile ce adună 35-70 de ţări în acelaşi timp. În unele săptămâni, numărul tinerilor ajunge la 6.000. De trei ori pe zi, toţi participă la rugăciune. În fiecare zi fraţii propun tinerilor introduceri biblice urmate de momente de meditaţie şi împărtăşire în grupuri de discuţii. Tinerii aleg rugăciunea în tăcere, grupul de lucru sau grupul de cateheză.

La sfârşitul fiecărui an, începând cu anul 1978, o întâlnire europeană reuneşte timp de şase zile zeci de mii de tineri într-un oraş din Est sau din Vest. În timpul întâlnirilor europene fratele Roger a publicat în fiecare an o scrisoare tradusă în 57 de limbi (24 asiatice), reluată şi meditată apoi pe parcursul unui an de către tineri, la ei acasă sau la întâlnirile de la Taizé.

Începând cu anul 1990 la întâlnirile de la Taizé au participat şi tineri din România.

Preocupat să găsească mereu căi de vindecare ale separărilor dintre creştini şi de apropiere între popoare, visul fr. Roger s-a împlinit prin înfiinţarea unei comunităţi în care reconcilierea să poată fi trăită zilnic.

Rugăciunea individuală şi împreună, frumuseţea acesteia, simplitatea şi profunzimea ei, diversitatea ca izvor de bogăţie, trăirea unei vieţi creştine mai conştiente, implicarea activă prin trăirea profundă a credinţei în familiile, parohiile şi comunităţile locale - iată mesajul fr. Roger şi a comunităţii pe care a întemeiat-o.

Pr. Cornel Cadar

* * *

"Se vine la Taizé la fel cum se trece pe lângă o fântână. Călătorul se opreşte, îşi potoleşte setea şi apoi îşi continuă drumul. Ştiţi bine că fraţii comunităţii nu vor să vă reţină aici. Ei doresc, prin rugăciune şi tăcere, să vă ofere apa vie promisă de Cristos, doresc ca voi să cunoaşteţi bucuria sa, să discerneţi prezenţa sa, să răspundeţi la chemarea sa şi apoi să vă întoarceţi pentru a da mărturie despre iubirea sa şi pentru a vă sluji fraţii în parohiile voastre, în oraşele şi satele voastre, în şcolile şi universităţile voastre".

(Ioan Paul al II-lea, Discurs cu ocazia vizitei la Taizé, 1986)