Sfântul Ambrozie
În zilele de 6 și 7 decembrie 2004, Parohia ortodoxă "Apărătorii Patriei II" din București, fiind înfrățită cu Parohia catolică "Sf. Angela Merici" din Milano, a primit relicvele sfântului Ambrozie, episcop și învățător al Bisericii. Relicvele au fost însoțite de o delegație, condusă de Mons. Giuseppe Bettoni. La aeroportul din București a fost prezentă și o delegație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București, condusă de PS Cornel Damian. În după-amiaza zilei de 6 decembrie 2004, relicvele au fost duse în procesiune și la catedrala romano-catolică "Sf. Iosif" din București.
Sfântul Ambrozie s-a născut la Treviri, în jurul anului 340. După terminarea studiilor literare și juridice, a practicat câțiva ani avocatura, ajungând la vârsta de 34 de ani guvernator al provinciilor Emilia și Liguria. După moartea episcopului de Milano, creștinii s-au adunat să aleagă un succesor, însă discuțiile între ariani și catolici au ajuns la adevărate certuri, fiind necesară intervenția guvernatorului. Într-un discurs înflăcărat, Ambrozie a potolit spiritele și a restabilit ordinea. În tăcerea care a urmat, deodată s-a auzit un glas de copil: "Ambrosius episcopus!" Cuvântul a fost reluat de întreaga mulțime și, cu toată împotrivirea lui Ambrozie, s-a cerut ratificarea din partea episcopilor apropiați și a împăratului, care au căzut de acord asupra acestei alegeri. Astfel, la 24 noiembrie Ambrozie a fost botezat, apoi a fost sfințit preot, iar la 7 decembrie 374 a fost consacrat episcop și înscăunat episcop de Milano.
Pentru a-și completa cultura teologică a studiat intens operele lui Origene, pe sfinții părinți greci și îndeosebi Sfânta Scriptură, pe care a învățat-o aproape pe de rost. El nu a devenit numai un intelectual propriu-zis, ci a fost și un foarte bun păstor sufletesc și un administrator neîntrecut al Bisericii sale, câștigând încrederea împăraților Grațian, Valentinian al II-lea și Teodosie I.
Activitatea zilnică a lui Ambrozie era îndreptată spre buna păstorire a comunității: pregătea săptămânal una sau două omilii, compunea cântări și poezii, se îngrijea de cei săraci, dădea strălucire lăcașurilor sfinte și cultului divin. Sfântul Augustin, ascultător nelipsit al predicilor sale, mărturisește în Confesiunile sale că elocvența episcopului de Milano era cuceritoare și tonul "acestui apostol al prieteniei" era de neuitat.
De la sfântul Ambrozie ne-au rămas scrieri exegetice, dogmatice, tratate de morală și de ascetică, numeroase imnuri liturgice, precum și 91 de scrisori.
La vârsta de 57 de ani, după 23 de ani de păstorire, Ambrozie s-a stins din viață la 4 aprilie 397, dar cuvântul său aprins luminează și astăzi, fiind unul dintre marii sfinți părinți ai Bisericii.
Sfântul Ambrozie este amintit în calendar în ziua de 7 decembrie.
Din scrierile sfântului Ambrozie
- "Biserica Domnului... rămâne nemișcată în mijlocul atâtor valuri ale lumii și durează pe temelia ei de nezdruncinat în ciuda asalturilor mării furioase. Este lovită de valuri, dar nu se clatină. Și chiar dacă deseori elementele acestei lumi, lovindu-se, fac un zgomot foarte mare, ea are totuși un port sigur de mântuire, unde îi primește pe cei osteniți" (Scrisori, 2, 1).
- "Trupul lui Cristos din sacrament este cu adevărat trupul lui Cristos, cel care a fost răstignit și a fost înmormântat. Acest sacrament este cu adevărat sacramentul trupului său" (Despre sacramente, 53).
- "Sufletul Mariei să fie în fiecare dintre voi, ca să-l preamărească pe Domnul... Dacă, după trup, Cristos nu are decât o singură mamă, totuși, după credință, toți îl nasc pe Cristos, pentru că orice suflet îl primește pe Cuvântul lui Dumnezeu, cu condiția să fie neprihănit..." (Comentariu la Evanghelia după sfântul Luca, 2,27).
Emanuel Imbrea