Răspundem...

* Ne-au scris de sărbători: Alexandra Morogan (Bacău), Acţiunea Catolică (Valea Mare) şi Surorile românce din Congregaţia "Surorile Divinei Providenţe" (Italia).

* Iosif Iacob (Roman). Suntem întru totul de acord cu dv. cu privire la cele scrise: "Timpul Postului Mare este un timp de pocăinţă şi convertire, un timp în care ne pregătim să întâmpinăm cât mai bine sărbătoarea Învierii Domnului. De aceea, în această perioadă trebuie să parcurgem Calea sfintei cruci, să ne spovedim, să participăm cât mai des la sfânta Liturghie şi la sfânta Împărtăşanie. În Postul Mare trebuie să facem mici sacrificii, să renunţăm la televizor, să ne îmbrăcăm decent etc. Apropo de îmbrăcăminte: nu mi se pare normal ca o tânără sau o doamnă să meargă la amvon, pentru a citi lectura, îmbrăcată indecent. Nu mă scandalizează, dar cred că atunci când ne prezentăm în faţa Domnului, indiferent dacă trebuie să citim lectura sau nu, trebuie să avem o ţinută demnă, aşa cum trebuie să fie un creştin adevărat. Moda poate fi practicată ori unde, dar nici într-un caz la biserică... O spovadă făcută cu toată căinţa şi sinceritatea ne inundă sufletul de bucurie şi pace, ne face să plutim...".

* Fabian Gherghel (Italia). "Sfântul Paul reaminteşte: «Cel care-l iubeşte pe semenul său a împlinit legea Domnului» (Rom 13,10). Sunt foarte mulţi tineri care în zilele noastre nu mai au respect faţă de părinţii lor. Am rămas uimit când o tânără de 18 ani mi-a spus: «Sunt foarte mândră că tatăl meu a plecat în străinătate». Mi s-a rupt inima. Nu-şi vor da seama de lipsa părintească până-n ziua în care vor fi singuri. Mulţi tineri îşi înjură părinţii, ba chiar îi bat; oare nu-şi aduc aminte de porunca a IV-a a lui Dumnezeu? Dragă tinere, din toată inima, cinsteşte-l pe tatăl tău şi nu uita durerile mamei tale în clipa când tu ai luat viaţă. Dă-ţi seama că ei te-au adus pe lume, ţi-au dat viaţă. Tu ce le vei da în schimb pentru ceea ce au făcut pentru tine? Neînţelegere, ură, duşmănie, greutăţi? Tinere, dă-le bucurie părinţilor, să fie "mândri" de fiul pe care l-au crescut şi pentru aceasta să poată aduce mulţumire şi laudă lui Dumnezeu. Ceea ce tu le faci alor tăi vei primi şi tu de la fiii tăi. Tinere, ascultă-ţi şi respectă-ţi părinţii, cât timp îi mai ai lângă tine, va veni ziua când vei regreta. «Cine cinsteşte pe tatăl său primeşte iertarea păcatelor şi cine cinsteşte pe mama sa este ca omul care strânge comori. Cine cinsteşte pe tatăl său va avea bucurie în copiii săi şi rugăciunea sa va fi ascultată de Domnul. Cine cinsteşte pe tatăl său va avea viaţă lungă şi cine ascultă de Domnul face bucurie mamei sale. Domnul îl înalţă pe tatăl în fiii săi şi întăreşte autoritatea mamei asupra copiilor ei»" (Sir 3,3-7).

Sperăm ca mesajul dv. să sensibilizeze pe cât mai mulţi copii şi tineri, dar şi pe părinţii acestora care au şi ei o mare responsabilitate în felul cum îşi cresc şi îşi educă pruncii.

* Ana Baciu (Balan). "Vă mulţumesc din tot sufletul pentru darul cel mare pe care mi l-aţi oferit prin revista «Lumina creştinului». În greutăţile în care eram atunci, la timpul cel mai potrivit am putut uita şi de durere şi de timpul rece de afară. Când simt că îmi este rău iau o revistă sau o carte pe care le-am primit, după ce citesc încep să vorbesc singură şi spun: Doamne, ce grijă ai de noi, bătrânii, câtă mângâiere ne dai la timpul potrivit. Doamne, dă-ne harul necesar pentru a avea timp să ne împăcăm cu bunul Dumnezeu înainte de a muri, să ne unim în rugăciune pentru fraţii noştri misionari care duc cuvântul sfintei evanghelii în toate colţurile pământului, să ne rugăm pentru preoţi şi surori pentru munca lor sfântă pe care o depun pentru cei săraci, bătrâni, bolnavi şi orfani".

Vă mulţumim şi noi pentru gândurile frumoase, dar mai ales pentru rugăciunile care le înălţaţi către Dumnezeu. Domnul să vă răsplătească aşa cum numai el o ştie!

* Anton Sileşte (Târgu Trotuş). "Am 70 de ani şi sunt mândru de cei 14 copii (zece băieţi şi patru fete). În luna iulie vom împlini 50 de ani de căsătorie. Vrem să transmitem celor tineri că numai cu rugăciune şi frică de Dumnezeu poţi treci peste toate necazurile vieţii. Şi noi am avut obstacole în viaţă, dar zilnic am recitat sfântul Rozariu..."

Vă mulţumim pentru mărturia dv. şi vă dorim La mulţi ani! la nunta de aur. Dumnezeu să vă sprijine şi să vă dea haruri multe!

* Cristian Enăşel (Bârgăuani). Nu v-a rămas decât să vă rugaţi pentru odihna veşnică a pr. Anton Gabor care a slujit în parohia dv. timp de 33 de ani şi să nu uitaţi de lucrurile bune pe care le-aţi învăţat de la Sfinţia sa.

* Ana-Maria Antoci (Săbăoani). Scrisoarea ta am înmânat-o redacţiei "Isus, prietenul copiilor".

* Valeriu Mateeş (Ştefan cel Mare). Este un gest frumos că-i transmiteţi părintelui paroh urări de bine de ziua onomastică. Rugaţi-vă pentru Sfinţia sa şi pentru toţi preoţii.

* Ioan Cojan (Traian). "În vara anului trecut am avut ocazia să văd la televizor o secvenţă de la o reuniune a masoneriei care a avut loc la Bucureşti. M-am simţit profund indignat când am văzut un crucifix în poziţie culcat pe masă în faţa celor care prezidau şedinţa, deşi n-am înţeles semnificaţia crucifixului răsturnat, totuşi am dedus că nu poate fi decât un gest de profanare faţă de sfânta cruce!".

De ce ar trebui să ne mirăm de alţii, care nu sunt creştini. Oare nu sunt mulţi care se consideră creştini şi poartă crucea la gât, în urechi sau o păstrează în casă şi nu o respectă?! Din poezia dv. am reţinut o strofă: Creştinule, fii bun, blând şi credincios, / La necaz ajută-l pe cel neputincios. / Fii milostiv cu cei din jurul tău, / Să fii lumină celor care-l caută pe Dumnezeu.

* Liza Maria Dorvoş (Satu Nou, Bacău). Mesajul poeziei dv. cu titlul "Înviere" este clar: "Bucuria noastră va fi mare / Dacă ducem cruce grea cu resemnare / Şi având mereu căinţă / Vom învia alături de Isus cu biruinţă".

* A. (Butea). O poezie sau un articol ca să poată fi publicate trebuie să aibă autor. Ne-au plăcut versurile din poezia "Dangăt de clopot": "După o cruntă moarte, Cristos a înviat / Şi celor trei femei, apoi s-a arătat / Să afle omenirea misterul aşteptat".

* Ana-Maria Blaga (Oneşti); Fr. Nicole Zamfirache (Oneşti) şi Andrei Petrea (Iaşi). Articolele dv. sunt în studiu. Dacă vor fi găsite bune vor fi publicate.

* N.V. (Italia). "Încep această scrisoare prin a vă felicita pentru reuşita acestei reviste. Din punctul meu de vedere este o revistă completă. De ani de zile sunt abonată, din păcate în acest an nu sunt pentru că intenţionez să mă mut. Deşi sunt plecată din ţară, revistele nu îmi lipsesc şi adesea am întâlnit articole care judecau pe cei plecaţi din ţară «că au uitat de familie, părinţi... etc.» Este adevărat sunt şi astfel de persoane, dar sunt şi persoane care înainte de a pune capul pe pernă varsă o lacrimă. De aceea mai jos vă redau «Rugăciunea emigrantului» scrisă de mine în momentele de nostalgie: «Doamne, ştiu că trebuie să mă rog, dar... cum pot eu să mă rog când sunt atât de nefericită? Cum pot eu să vorbesc cu tine în situaţia în care mă aflu? Sunt tristă, sunt descurajată, de multe ori sunt disperată, mai mult aş vrea să plâng decât să mă rog, sufăr mult pentru că sunt aici, departe de ai mei, fără libertate şi fără onoare. Acum privesc la tine..., ai fost pe o cruce răstignit. Şi tu, Doamne, ai suferit şi încă mult. Ştiu că erai bun, erai perfect, erai nevinovat şi totuşi te-au calomniat, te-au dezonorat, te-au batjocorit, te-au răstignit, te-au ucis. Dar... de ce? Unde este dreptatea? Şi totuşi, Doamne, i-ai iertat pe cei ce te-au tratat aşa nedrept, ba chiar te-ai şi rugat pentru ei, mai mult: te-ai lăsat ucis de acea lume pentru salvarea semenilor tăi, pentru cei păcătoşi»".

Articolele publicate cu privire la cei plecaţi din ţară îi atenţionează pe aceia care şi-au lăsat acasă familia cu gândul să realizeze ceva, dar când au ajuns în străinătate au uitat complet de ţară, de familie, de Biserică şi ce este mai grav şi de Dumnezeu; pe acei părinţi care şi-au lăsat copiii în voia soartei crezând că banul le va umple viaţa. Iubirea şi afecţiunea părintească nu se aseamănă cu cea a vecinilor, rudelor sau a bunicilor, nici dojana nu se poate compara cu cea a părinţilor. Când un părinte îşi ceartă copilul o face cu autoritate şi iubire, iar copilul de cele mai multe ori înţelege acest lucru, dar când o face o rudă s-ar putea să i se pare că o face din ură.

* A. (Jud. Vaslui). "Vă scriu în speranţa de a mă ajuta cu un sfat, cu o învăţătură. Sunt un tânăr de 18 ani. Până în prezent de la părinţi şi de la rude am primit o educaţie religioasă foarte bună, deci din acest punct de vedere stau foarte bine. Am fost învăţat de mic să fac bine şi să mă feresc de rău. În această creştere a mea am avut însă şi momente de slăbiciune, am păcătuit destul de grav. Mi-am asumat răspunderea, m-am spovedit, am mers mai departe. Am crescut, am devenit licean. Aici am întâlnit o lume cu totul diferită. Şcoala - un loc unde tinerii se împrietenesc cu păcatul, vă rog să mă iertaţi dacă întind puţin coarda - cu dorinţa de a săvârşi ceva necurat. Aici, iar am greşit. Am ascultat câteva discuţii despre "diferite lucruri", ca între colegi. Acestea au rămas întipărite în mintea mea şi de aici a pornit totul. Mă gândeam mereu, mereu şi mintea mea le înflorea. Un timp destul de lung am păcătuit nu cu fapta, ci cu gândul, însă atât de grav încât chiar eu mă îngrozesc şi sunt scârbit. Oare mă mai iartă Dumnezeu? Mă mai pot eu bucura de viaţa veşnică? Vă rog să nu credeţi că eu nu am avut ce face şi m-am gândit să scriu la redacţie. Vă rog să mă ajutaţi să scap de acest negru păcat de care îmi pare sincer rău. Vă rog, de asemenea, să mă ajutaţi ca nici de acum înainte să nu-l mai săvârşesc".

Cel mai bun sfat vi-l oferim din spusele sfintei Tereza a Pruncului Isus din cartea "Istoria unui suflet": "Simt într-adevăr că de-aş avea pe conştiinţă toate păcatele care se pot comite, aş merge cu inima plină de căinţă să mă arunc în braţele lui Isus, căci ştiu că-l îndrăgeşte pe fiul risipitor care se întoarce la el". Aşa trebuie să faceţi şi dv. Să mergeţi şi să vă aruncaţi în genunchi la scaunul de spovadă pentru a vă mărturisi toate păcatele. Numai atunci veţi fi liber cu adevărat. În plus, suntem convinşi că veţi citi mesajul Sfântului Părinte pentru tineri de anul acesta. Acolo este notat: "Sute de mii de tineri s-au rugat în jurul crucii. Aşezând la picioarele ei poverile care îi apăsau, au descoperit că sunt iubiţi de Dumnezeu şi mulţi dintre ei au aflat şi forţa de a-şi schimba viaţa". Sperăm s-o faceţi şi dv.