Parohia Şcheia

Sat din comuna Al.I. Cuza, judeţul Iaşi, Şcheia este un vechi târg moldovenesc din epoca feudalismului, situat pe o terasă din stânga râului Siret, la confluenţa cu pârâul Mihăilei, la 4 km depărtare, spre nord, de podul rutier de peste Siret.

Poziţia indicată este a sectorului ortodox al satului Şcheia, catolicii fiind aşezaţi mai spre nord - în continuare - pe o distanţă de 1 km, dar în ultima vreme nu mai este nici o linie despărţitoare între aceste două comunităţi.

În harta Moldovei, alcătuită pe temeiul informaţiilor luate în timpul primei domnii a lui Petru Rareş (1527-1538), figurează şi Şcheia, ca târg, reprezentat prin două turnuri, având alături numele "Skea".

Aşezarea este veche, fiind întemeiată de bulgari. De aceea, în cronicile secolului al XV-lea, Şcheia e cunoscută sub numele de "Bulgari". Cea mai veche cronică moldovenească în limba slavă, amintind lupta din data de 6 martie 1486 dintre Ştefan cel Mare şi Hroet sau Hronot, arată că lupta a avut loc "la Bulgari pe Siret".

Când a devenit târg Şcheia de pe Siret? Felul cum e citată în cronici nu ne îngăduie să afirmăm dacă în acel timp, 6 martie 1486, este târg sau nu, însă nici simplul fapt că nu i se dă calificativul de târg nu este un argument că la acea vreme era un simplu sat.

Cu privire la populaţia târgului - analizând documentele - numele prezentate de documente par să desemneze pe urmaşii coloniştilor bulgari de odinioară. Pecetea târgului - păstrată pe documentul din 22 aprilie 1646 - înfăţişează un peşte şi numele lui Ştefan Prâjescu Dvor (Dvornic).

Un şir de documente interne moldoveneşti vorbesc de existenţa târgului, până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când începe să se vorbească despre pustiirea sa. Un document, scris la Iaşi, din porunca domnului Eustratie Dabija, împuterniceşte conducerea târgului Roman să scoată pe locuitorii târgului şi ai satelor din jur, ca să ducă sarea necesară pentru beciurile domneşti "... deoarece Şcheii şi Târgu Frumos sunt pustii...". Documentul poartă data de 6 iunie 1662.

Mai târziu, la 31 decembrie 1689, Constantin Cantemir, împreună cu arhiereii şi boierii ţării, dau lui Iordache Ruset, mare vistier, satele domneşti Drăgşanul (Slobozia lui Drăgşan), "...în ocolul Botoşenilor, ţinutul Hârlău şi Şcheia pe Siret care a fost târg în ţinutul Roman, cu pod peste apa Siretului...".

În epoca de înflorire a târgului Şcheia nu au existat catolici aici, pentru că este cunoscută aversiunea bulgarilor faţă de catolici; ei au monopolizat toată viaţa economică a târgului şi nu au lăsat pe alţii să se aşeze.

Catolicii din Şcheia au fost semnalaţi, pentru prima dată, de raportul anonim despre situaţia bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1776, sub forma "Ianacchochi", având 70 de credincioşi, fără biserică. Catolicii au venit aici din satele catolice vecine, fiind atraşi de dărnicia boierului local - Milu Ianacache - pe care misionarii îl chemau "Signor Janacache". Pentru felul cum ajuta pe oameni şi pe misionari au dat numele său parohiei înfiinţate aici, numind-o "Parohia Janacache", zona viitoarei Parohii Răchiteni ale cărei matricole - începând cu anul 1793 - poartă titlul "Parochia Janacachi".

Schematismul Misiunii din anul 1856 şi Statistica bisericilor catolice din Moldova din anii 1871-1872 notează că biserica "Sfânta Cruce" din Şcheia a fost construită din lemn, în anul 1820. În pragul secolului al XX-lea a fost construită altă biserică, de zid, care a fost înlocuită - între anii 1970 şi 1975 - cu biserica actuală, construită în stil modern, alături de cea veche.

Centrul parohial Şcheia a fost deschis în anul 1968, prin dezmembrare de la Parohia Fărcăşeni, având în administraţie şi comunitatea catolică din filiala Alexandru Ioan Cuza. Parohia numără în prezent 380 de familii cu 1376 de credincioşi. Din 2001 paroh al acestei comunităţi este pr. Anton Moraru.

Pr. Iosif Gabor