Răspundem...

- Emilia Crişan (Sânmihai de Pădure, jud. Mureş); Ecaterina Achim (Bistriţa); Trandafira Rufă şi familia Niculescu (Constanţa). Vă mulţumim pentru urări!

- Florentina P. (Corhana). Situaţia ta este un pic grea, dar fii sigură că suferinţa dacă este înţeleasă şi în lumina pătimirii lui Cristos, ea va aduce roade mai târziu. În mesajul pentru Ziua Mondială a Bolnavului 2004, Sfântul Părinte scrie: "Din paradoxul crucii apare răspunsul la întrebările noastre neliniştitoare. Cristos suferă pentru noi: el ia asupra sa suferinţa tuturor şi o răscumpără. Cristos suferă împreună cu noi, dându-ne posibilitatea de a împărţi cu el pătimirile noastre. Unită cu suferinţa lui Cristos, suferinţa umană devine mijloc de mântuire. Iată de ce credinciosul poate spune împreună cu sfântul Paul: «Acum mă bucur în suferinţele mele pentru voi şi împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica» (Col 1,24). Durerea, primită cu credinţă, devine poarta de intrare în misterul suferinţei răscumpărătoare a Domnului. O suferinţă care nu mai răpeşte pacea şi fericirea, deoarece este luminată de strălucirea învierii". Pentru celelalte ar fi bine să vorbeşti cu un preot.

- Alexandru Robu (Săbăoani). "Este timpul când tot creştinul face un bilanţ al anului care a trecut şi totodată în noul an îşi face noi proiecte de mai bine. Aşa am făcut şi eu şi mă bucur că am primit ajutorul preoţilor din parohia noastră care prin îndrumarea lor ne-au ajutat să depăşim cu mai multă uşurinţă necazurile pe care le primim de la viaţă, conştienţi fiind că suntem purtători ai urmărilor pricinuite de căderea primilor oameni în păcat, deoarece n-au ascultat de porunca lui Dumnezeu şi au ales să îndeplinească pofta inimii lor, decât să umble pe calea dreaptă a lui Dumnezeu. Prin acest păcat oamenii au pierdut

împărăţia lui Dumnezeu şi au deschis calea suferinţei, judecăţii şi morţii... Pe mine m-a uimit mult osteneala celor care se ocupă cu educarea religioasă a noastră, numai că sunt unii stăpâniţi de viciul băuturii şi care fără pic de voinţă calcă alături de drumul drept, şi din această cauză suferă partenerii de viaţă şi în final copiii lor care rămân marcaţi toată viaţa cu acest stigmat lăsat de unul sau de ambii părinţi. În această privinţă sunt multe de spus şi te miri că persoanele în cauză, cei care prin viciul lor împrăştie atâta rău în jurul lor nu au voinţa să se îndrepte".

Este bine că aţi mai tras încă o dată acest semnal de alarmă. Alcoolul a fost şi rămâne o catastrofă a societăţii noastre. Din cauza acestei boli se nasc problemele în familii: necredinţa, certurile, crimele, divorţul, plecarea copiilor de acasă etc. Unii oameni suferă de această boală din cauza părinţilor, mai ales dacă mama a fost alcoolică, dar cei mai mulţi au căzut în această patimă pentru că la început li s-a părut o glumă şi aveau impresia că alcoolul înseamnă rezolvarea problemelor. Cert este că trebuie să ne rugăm pentru ei şi de ce nu să facem mici jertfe pentru ca să aibă puterea să se întoarcă la Dumnezeu şi să conştientizeze că trăiesc totuşi pe pământ. Trebuie apoi să căutăm a-i influenţa în bine, a sta de vorbă cu ei, a pune în mişcare naşii, părinţii, pe toţi cei care ar putea să-i ajute...

- Petru Blaj (Săbăoani). "Cu ocazia sfintelor sărbători vă felicit şi vă urez din toată inima multă forţă şi putere de muncă. Sunt bucuros că ne ţineţi la curent cu toate problemele din dieceză şi din afară. Am o întrebare: Isus a fost prezentat la templu la 40 de zile de la naştere, Postul Mare tot 40 de zile are, de la înviere la înălţare sunt tot 40 zile, apoi Iona a strigat că mai sunt 40 de zile şi oraşul Ninive va fi distrus. De ce această cifră?

Vă mulţumim pentru urări şi la întrebarea dv. vă completăm lista şi vă răspundem folosind cartea "Iniţiere pascală" de pr. Eduard Ferenţ. Numărul 40 îl întâlnim cu regularitate în Vechiul Testament, ceea ce ne îngăduie să descoperim "valoarea lui simbolică". 40 de zile şi 40 de nopţi durează potopul. La sfârşitul lui, Dumnezeu încheie o alianţă de mântuire cu toată omenirea. Moise a rămas pe muntele Horeb 40 de zile mai înainte de a primi legea Domnului prin intermediul căruia Dumnezeu însuşi sigila alianţa cu poporul său. 40 de ani a durat peregrinarea poporului prin pustiu până când a ajuns la ţara făgăduinţei a cărei posesie reprezenta semnul comuniunii lui Iahve cu poporul său. 40 de zile a mers Ilie până a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la sfârşitul cărora Dumnezeu i s-a revelat. În lumina acestor evenimente, semnificaţia teologică a postului este revelaţia sau cunoaşterea lui Dumnezeu, comuniunea cu el pe baza unei alianţe. În Noul Testament întâlnim prezentarea lui Isus la templu la 40 de zile după naşterea sa, cele 40 de zile de post ale lui Isus, zile care constituie inaugurarea mesianică a ministerului său; avem apoi cele 40 de zile în timpul cărora Domnul cel înviat apare ucenicilor săi mai înainte de înălţarea sa la cer şi de trimiterea Duhului Sfânt. Toate aceste evenimente ne arată că numărul 40 în Biblie indică o perioadă de pregătire pentru un eveniment important, decisiv, al istoriei mântuirii. La celelalte întrebări vă vom răspunde într-un număr viitor al revistei.

- Ioan Cojan (Traian, Neamţ). Vă mulţumim pentru urări şi pentru cele relatate!

- A.B. (Bălan). "O bunică vă urează La mulţi ani! şi bunul Dumnezeu să vă dea putere de muncă, pentru că mare bucurie ne faceţi prin această revistă pe care o aştept cu nerăbdare să o primesc şi să o citesc... Sunt mamă a opt copii, pe cel mai mic l-am petrecut la mormânt, a trăit numai opt zile. Am o rugăminte mare: nu am putut să trimit bani pentru abonament, am cumpărat lemne. În luna februarie când primesc pensia vă şi trimit banii. Eu vă rog cu lacrimi în ochi să mă ajutaţi să primesc şi în luna ianuarie că nu pot ieşi afară până la biserică şi sunt singură nu este zi să nu vă pomenesc în rugăciunea mea. Vă mulţumesc din tot sufletul meu şi să aveţi grijă şi de noi pentru că sunt o bătrână de 74 de ani".

Credem că aţi şi primit revista. Prin bunăvoinţa unor persoane cu suflet mare nu trebuie să mai plătiţi abonamentul la revista "Lumina creştinului". Rugaţi-vă pentru cei care au făcut ca revista să ajungă la dv.

- Galina P. Pajura (Bucureşti). Apreciem mult faptul că dv. colaboraţi cu revista "Lumina creştinului". Vă mulţumim. Primul număr al revistei "Glasul nostru a apărut în august-septembrie 1994; ultimul număr a apărut în noiembrie 1998. Nu ştim dacă va mai fi publicată.

- E.B. (judeţul Neamţ). Problemele pe care ni le-aţi descris dv. nu sunt de competenţa noastră pentru a le rezolva. Trebuie să luaţi legătura cu cei care fac parte din comitetul Bisericii pentru a vedea exact cum s-a stabilit plata pentru dascăl, clopotar etc. Cu siguranţă se vor găsi soluţii şi lămuriri pentru reglementarea situaţiei în comunitatea din care faceţi parte.

- Alexandra Morogan (Bacău). "Barca vieţii mele este scuturată puternic de furtună. Mi-e frică şi strig către Dumnezeu, dar furtuna creşte şi valurile sunt gata să mă cuprindă şi zic: unde eşti Dumnezeul meu? N-a auzit el rugăciunea mea? Ba da, el a auzit-o, dar adeseori voia sa este ca furtuna să-şi atingă punctul culminant şi în aceasta este o intenţie de dragoste. El are în vedere să izvorască din mine o mai mare credinţă pentru a putea într-o zi să-mi ofere cununa vieţii. El vrea să răspundă astăzi prin minunile sale, credinţei mele, pentru ca numele său să fie preamărit. De aceea, îl laud din toată inima mea. El vrea să facă lucruri mari şi de aceea mi-am pus încredere în Dumnezeu".

Vă mulţumim pentru gândurile pe care le-aţi aşternut pe hârtie!

- pr. Anton Moisin (Victoria, jud. Braşov). "Apelez la toţi cei cărora le este drag adevărul istoric, să contribuie cu o minimă sumă (1000 lei) la tipărirea următoarelor broşuri în care se dezvăluie adevăruri tăinuite sub comunism: 1) Clerici romano-catolici în prigoana comunistă, partea I; 2) 40 de preoţi români uniţi (greco-catolici) morţi în prigoana comunistă; 3) Credincioşi uniţi în prigoana comunistă, partea I. Să facem dreptate memoriei celor care au suferit pentru credinţă! Fiecare donator va fi arătat în lucrarea respectivă cu numele şi suma trimisă. Se pot face liste de donaţii. Acestea se pot trimite pe adresa autorului: pr. Anton Moisin, str. Stadionului, 10/4, jud. Braşov, 505700 Victoria. Cine are date şi amintiri despre cei ce au suferit le poate trimite pe aceeaşi adresă. Mai am în pregătire două broşuri: a) Apocalipsa Ardeleană, partea a II-a (despre nedreptăţirea multor greco-catolici ardeleni); b) Se sinucide oare poporul român? (despre genocidul avorturilor din România, decăderea morală etc.). Cine vrea să sprijine şi tipărirea acestor lucrări îşi poate trimite contribuţia tot pe adresa de mai sus, primind mulţumiri nominale în lucrarea respectivă. Fără adevăr nu va fi dreptate, iar unde nu este dreptate şi adevăr însăşi iubirea creştină rămâne o vorbă goală. Fraţi catolici, am început intens lucrul la primul volum din "Martirologiul românesc". Sper că în anul 2004 va fi dat la tipar. Rog trimiteţi date despre cei ce au suferit (inclusiv despre ce au îndurat familiile lor), mărturii, amintiri sau documente. Rezistenţa lor este patrimoniul nostru comun. Prin ea vom arăta că poporul român a scris cea mai frumoasă pagină din istoria Europei şi a Bisericii Universale în însângeratul secol XX. Iată, fraţilor, că a venit vremea ca scrierea acestei istorii să stea în mâinile dv. Fiţi sprijinitori cu fapta arătării adevărului istoric despre marea jertfă românească pentru Cristos. Fără efortul dv. nu va putea fi scris un martirologiu complet. Sunt necesare date concrete despre preoţii şi credincioşii arestaţi, anchetaţi, închişi, despre soţiile lor date afară din serviciu, despre copiii lor îndepărtaţi din şcoli, despre pierderea clădirilor sau a bunurilor lor, care li s-au luat abuziv, şi despre toate suferinţele pe care le-au îndurat pentru credinţă.

Sperăm că la apelul dv. vă vor răspunde cât mai mulţi.

- Elisabeta Zugravu (Cluj). "Îngăduiţi-mi să vă urez toate cele bune, sănătate, spor la muncă şi un belşug de haruri prin care Dumnezeu să vă răsplătească munca apostolică pe care o faceţi cu noi... Vă amintim în slabele noastre rugăciuni şi rugăm să ne aveţi şi dv. în intenţiile dv. la munca de la «Presa Bună». Pe lângă văietările ce le auziţi de la noi... persecuţiile şi «omisiunile» în caritate, pe care le suportăm pe ici pe colo - sunt şi au fost de-a lungul anilor pentru noi un izvor de har prin infinita participare la crucea lui Isus. Undeva în cartea «Martori ai crucii» este scrisă o memorabilă concluzie: «Tăcerea crucii este glasul ce răsună cel mai puternic în univers...». Acest izvor de har, de bucurie mi-a fost dat şi mie pe parcursul acestei zbuciumate istorii, printr-un timp de detenţie şi consecinţele ce au urmat. Asta se întâmpla după ce oferisem viaţa pentru unire şi pentru preoţi. Dar ce greu merge prima intenţie!"

Vă mulţumim pentru urări şi mai ales pentru curajul dv. de a purta crucea pentru Cristos.