Parohia Barați
Localitatea Barați, componentă a comunei Mărgineni, județul Bacău, este situată pe terasa superioară a Bistriței și pe dreapta pârâului Trebeș, la 4 km depărtare spre nord-vest de orașul Bacău. Încă de la întemeiere satul a fost locuit de credincioși catolici.
În trecut, moșia satului a fost proprietatea călugărilor franciscani observanți, veniți la Bacău de la Mănăstirea din Șumuleu Ciuc, călugări cunoscuți sub numele de "bărați", iar mănăstirile sub denumirea de "bărății". Localitatea Barați își trage numele din cuvântul maghiar "barat", care înseamnă "frate", "călugăr". Toponimul "Boraz" a fost folosit, pentru prima dată, în raportul anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova, scris probabil în anul 1776, dar, în practica de toate zilele, era folosit și mai înainte.
În trecut, vatra satului era mai spre nord, în sectorul care astăzi se numește "Burbulești" și a fost sat mănăstiresc, proprietatea Mănăstirii Bacăului ("Bărăția") și ulterior al Episcopiei de Bacău, respectiv Iași. Numele inițial al satului, sub care a fost dăruit mănăstirii și care se află în documente, a fost acela de Trebeș. În cursul anilor, toponimul de "Boraz" a înlocuit numele vechi al satului.
Desele judecăți care s-au făcut pentru delimitarea acestei moșii dovedesc că au existat două localități cu numele de Trebeș: Trebeșul unguresc sau Trebeșul de Jos și Trebeșul moldovenesc sau Trebeșul de Sus. Din aceste documente rezultă că Trebeșul moldovenesc sau Trebeșul de Sus era în fundul văii, spre podul de la "Saca", iar Trebeșul de Jos era lângă moșia Barați, de la gura Negelului până în fund, la pârâul Cârligata. Cu timpul, denumirea Trebeșul unguresc sau Trebeșul de Jos a fost înlocuită cu denumirea nouă de "Boraz" sau Barați.
Raportul anonim despre starea bisericilor catolice din Moldova, scris în anul 1745, menționează la Trebeș 30 de familii catolice, iar relatarea preotului Ioan Hrisostomul Dejoannis, din 9 aprilie 1762, precizează că "...în Trebeș, pe micul teren al episcopului de Bacău este o biserică de lemn acoperită cu paie, închinată sfintei Fecioare Maria a Întâmpinării (2 februarie), cu un altar, cinci icoane, un potir nou de argint, cu patenă, tot de argint, ambele aurite, o planetă cu stolă și manipol de mătase, trei prosoape și alte scule. Este o clopotniță de lemn, cu un clopot de circa 100 kg și un gard mare care înconjoară cimitirul". Raportul anonim despre situația bisericilor din Moldova, scris probabil în anul 1776, folosește pentru prima dată în statisticile catolice toponimul "Boraz" în loc de Trebeș și precizează că aici este biserică cu 150 de credincioși și nu mai menționează localitatea Trebeș.
Denumirea "Barați" se folosește, în continuare, de toate statisticile catolice, dar Schematismul Misiunii din Moldova (1850) face mențiunea unui sat Trebeș, pe lângă denumirea Barați, și tot aici apare o altă așezare numită "Sacca". Trebeșul Nou, indicat aici, are același amplasament pe care l-a avut altă dată Trebeșul de Sus sau Trebeșul moldovenesc, iar "Sacca", precum s-a conturat mai târziu, este așezată pe dealul din fundul Văii Trebeșului. Noile așezări se mențin în continuare, chiar dacă nu sunt menționate în statistici.
Biserica actuală s-a construit pe vetrele noi de sat, începând cu anul 1927, și s-a finisat în anul 1932, sub conducerea tehnică a parohului de atunci, pr. Iosif Tălmăcel.
La începutul anului 1982 la Barați s-a deschis centrul parohial cu hramul "Coborârea Duhului Sfânt", prin dezmembrare de la Parohia Bacău, având astăzi în administrație filiala Măgura. În 2003, în Parohia Barați s-au înregistrat 10 botezuri, s-au oficiat nouă căsătorii și au fost înmormântați 18 credincioși. Împreună cu credincioșii din Măgura, parohia însuma la sfârșitul anului 2003, 565 de familii și 1.700 de credincioși. Din anul 2000 părintele Ferenț Tancău este paroh al acestei comunități.
Pr. Alois Moraru