Răspundem...

* Alexandra Morogan (Bacău). "Sărbătoarea Crăciunului bate la uşa inimii noastre, mulţi credincioşi sunt indiferenţi în ceea ce priveşte mântuirea sufletului. Răsăritul soarelui de astăzi poate fi ultimul pentru mulţi dintre noi, iar ceasul morţii este necunoscut. Este timpul să ne împăcăm cu cel care a venit să ne mântuiască; suntem aşteptaţi la scaunul de spovadă pentru a ne elibera de toată povară...".

Preocuparea dv. pentru cei care stau departe de Dumnezeu este de apreciat. Invitaţia pe care o faceţi este bine venită. Sperăm ca mesajul dv. să fie pus în practică de cât mai mulţi. Acelaşi răspuns şi pentru Genovica Ivan (Săbăoani) care ne-a scris: "Anul acesta, o dată cu Adventul, are loc şi votarea. Şi, ce aşteptăm de la Domnul, pentru care atâtea pregătiri s-au făcut? Şi după ce a trecut campania, cu ce rămânem? Nu cumva cu "ce-am ales, am ales"... A-l aştepta pe Domnul înseamnă că suntem pregătiţi pentru a merge la nunta mielului. Dacă revenirea lui Isus s-ar întâmpla în noaptea de Crăciun, şi-n loc de prunc îl vom vedea pe Isus venind pe norii cerului cu slavă şi însoţit de îngeri, câţi dintre noi suntem într-adevăr pregătiţi şi nu avem frică, teamă de a sta în faţa lui? Pentru a fi înţeles Crăciunul, trebuie să-l privim adorându-l pe Dumnezeu, ca nişte copilaşi care îl aşteaptă pe tatăl lor să se întoarcă acasă dintr-o călătorie. Altfel, care ar fi sensul acestei sărbători? Adventul tocmai aceasta vrea să ne arate şi să ne îndrume: să fim pregătiţi, oricând gata de plecare, căci nu ştim ziua şi nici ora când va reveni Isus".

* Aphion Buteanu (Butea). "Mă bucur că vocea mea se alătură, cât de cât, marelui cor ce luptă împotriva răului. Poate cineva va citi, va medita şi va căuta calea ce duce spre adevăr. Sunt conştient că efortul meu e o picătură într-un ocean, însă trăiesc cu speranţa că ea va cădea acolo unde trebuie".

Sperăm, la fel ca dv., că tot ceea ce ne-aţi scris va aduce rod. Din ceea ce ne-aţi trimis am reţinut: "Solomon trăit-a într-un lux strident, / Iob, la pol opus, într-un mod decent. / Amândoi au spus că e deşertăciune / Tot ce-i efemer în această lume. // Cristos este calea, viaţa şi-adevărul, / El este trecutul ca şi viitorul. / Şi acel ce-l caută fără încetare / Va găsi speranţa şi a lui salvare.

*Cristina Coch Smeu (Bucureşti). Poezia "Mărgăritar de lumină" a fost apreciată. Redăm aici prima strofă: "În rostire şoptit, / Cu umilinţă, credinţă... iubire, / Speranţă pe fruntea senină... /... Izvoraş mult trudit, / În raza de gând / Pruncuşorului Isus, sfintei Fecioare / Închinare!... în pas şopotit".

* Mihai Dumea (Săbăoani). "De ani de zile urmăresc cu viu interes lucrările Sinodului, şi acum când s-a ajuns la ultima etapă m-am gândit în simplitatea mea să aştern şi eu pe hârtie ceea ce gândesc şi simt în mintea şi în inima mea cu privire la Sinodul diecezan din Moldova. Prin grija părintească a PS Petru Gherghel şi a PS Aurel Percă, devotamentul preoţilor şi efortul multor creştini s-au construit în perioada 2001-2004 multe obiective: noi parohii, biserici, case parohiale etc. Eu îi urez mult succes Sinodului diecezan, tuturor celor care conduc acest Sinod, episcopilor, preoţilor şi laicilor. Duhul Sfânt să-i asiste cu cele şapte daruri ale sale. Cu această ocazie, urez "La Mulţi Ani!" revistei "Lumina creştinului" şi tuturor colaboratorilor".

Vă mulţumim pentru urări.

*Ioan (Gherăeşti). "Ideea de a vă scrie mi-a venit după ce am citit două articole în revista «Lumina creştinului» despre Don Orione. Se preciza în ambele articole că Don Luigi Orione s-a născut la Pontecuratore. Probabil s-a strecurat o mică greşeală. Localitatea se numeşte Pontecurone. Nu demult, am vizitat Italia şi am avut fericirea de a trece şi prin această localitate. În biserica din Pontecurone am văzut o plăcuţă pe care scria «Aici a fost botezat, în iunie 1872, părintele Don Luigi Orione». Am început să întreb de Don Orione şi mi s-a indicat să merg într-o localitate vecină la Tortona unde a fost seminarist şi mai târziu paroh părintele Don Orione. În primul rând, am rămas impresionat de sanctuarul închinat Sfintei Maria Protectoarea. O biserică imensă, foarte curată, iar în partea dreaptă se afla expus într-o vitrină chiar fericitul Don Luigi Orione (a fost beatificat în acelaşi an cu fericitul Ieremia Valahul). Am rămas uimit pentru că, după 60 de ani, părintele nu a cunoscut putrezirea. Trupul lui se află intact. I se pot observa foarte bine faţa, părul, dinţii, degetele de la mâini. Sfântul Luigi Orione a fost şi este un mare prieten al celor săraci, goi, flămânzi, fără adăpost, al copiilor, al tuturor creştinilor adoratori ai Maicii lui Isus".

Vă mulţumim pentru greşeala semnalată. Întotdeauna viaţa unui sfânt ne provoacă să-l imităm în bunătate şi sfinţenie pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Să sperăm că tot mai mulţi o să fie de acord cu invitaţia dv.: "Să-l rugăm şi noi, românii, să mijlocească pentru noi haruri multe, să ne ocrotească în călătorii, să fim creştini mai buni, mai curaţi, mai drepţi, să-l ajutăm mai mult pe aproapele nostru care are atât de mare nevoie de pace".