Poezii
Noaptea de Crăciun
Ce flutură-n aer prin tainica noapte?
Ce freamăt de aripi -, ce susur de șoapte?
Ca neaua curată albi îngeri coboară
Și-n cântece line pământu-nfioară.
Vestesc omenirii în cântecul lor
Că-n noaptea asta un Mântuitor
Născutu-s-a lumii, din mila de sus,
Copilul lumină, cerescul Isus.
Și gândul vă duce spre-un staul umil...
Vedeți pe Fecioara zâmbind spre copil,
Pe fruntea lui luce o sfântă lumină,
Trei magi înainte-i cu daruri se-nchină...
Și voi ce n-aveți alt dar de adus
Decât doar iubirea și-un suflet supus
Plecați-vă-n fața-i genunchii și voi
Și cald sărutați-i mânuțele moi!
A.T.
(Din revista "Viața", decembrie 1924)
O brad frumos
O brad frumos ce sfânt păreai
În altă sărbătoare,
Mă văd copil cu păr bălai
Și ochii de cicoare.
Revăd un alb și sfânt cămin
Și chipul Maicii Sfinte,
Imagini de-un Crăciun senin
Mi-apar și azi în minte.
Un pom cu daruri și lumini
În amintiri s-arată,
Și-n vis zâmbește ca un crin
Copilul de-altădată.
Întregul cer părea deschis
Deasupra frunții mele,
Azi strâng doar pulberea din vis
Și-i numai scrum din stele.
Copil bălai, Crăciun și brad,
V-ați stins ca-n alte zile,
Azi numai lacrimile-mi cad
Pe-ngălbenite file.
Azi nu mai vine Moș Crăciun
Ca-n noaptea de cenușă,
Ci doar tristețile-mi s-adun
Să-mi plângă lângă ușă.
În frigul temniței mă frâng
Sub grele lespezi mute
Și-ncovoiat de doru-mi plâng
Pe amintiri pierdute.
Omătul spulberat de vânt
Se cerne prin zăbrele,
Și-mi pare temnița mormânt
Al tinereții mele.
Pr. Ioan Mărtinaș
Astăzi când cobori...
Astăzi când cobori, Isuse,
iară-n lumea păcătoasă
ca să bați la orice poartă
și s-aștepți la orice casă,
bați și la palat cu cântec,
bați și la bordei cu jale,
bați la toți și-aștepți să facă
loc și poposirii tale!
Duci cu tine bucurie
pentru inimă și casă
să dai tuturor acelor
ce te-ascultă și te lasă!
Dar-năuntru-i veselie,
cântece și vorbe multe
și la tine n-are vreme
nimeni azi să mai asculte.
Nu e parcă nici o casă,
nici o inimă creștină,
să te-aștepte ca odată
cu cântări și cu lumină!
Prea ești parcă altfel astăzi,
și în glasul tău răsună
prea tot dragoste și milă
și îndemn la faptă bună!
Și nu-i place lumii astăzi
la de-acestea să asculte,
în așa de multe locuri
te întâmpină insulte.
Căci e "cultă" lumea astăzi,
de-al tău nume i-e rușine
... Cum vor bate ei odată,
și se vor ruga de tine!
Traian Dorz