Luigi Orione şi Annibale Maria Di Francia

Preoţi devotaţi Mariei

Printre cei mai noi sfinţi ai Bisericii Catolice, canonizaţi de papa Ioan Paul al II-lea la 16 mai, sunt şi doi care au fost foarte buni prieteni. Ambii au fost preoţi, fii devotaţi ai sfintei Fecioare Maria, iniţiatori de mari reţele de ajutorare socială a săracilor şi fondatori de congregaţii religioase: pr.Luigi Orione (1872-1940) a fondat Mica Operă a Divinei Providenţe, şi pr. Annibale Maria Di Francia (1851-1927) care a fondat Fiicele Zelului Divin şi Părinţii Rogaţionişti ai Preasfintei Inimi a lui Isus.

Don Luigi Orione s-a născut la Pontecuratore (Italia) şi, după ce a studiat în Seminarul din Tortona, a fost hirotonit preot la 13 aprilie 1895. Chiar înainte de a fi preot, Luigi Orione a înfiinţat, la 3 iulie 1892, familia călugărească Mica Operă a Divinei Providenţe, cu scopul de a-i asista pe cei mai săraci, în special pe cei cu disabilităţi. Pentru toţi membrii congregaţiei, el insista mereu să nu se facă nimic fără rugăciuni către Fecioara Maria, fapt pentru care şi-a ales drept moto: "Bucură-te, Marie, şi mereu înainte!". În discursul de la canonizarea lui don Orione, papa Ioan Paul al II-lea s-a concentrat pe umilinţa şi pe iubirea manifestată faţă de cei săraci şi nevoiaşi: "Mărturia sa este încă foarte actuală. O lume dominată prea adesea de indiferenţă şi de violenţă are nevoie de persoane ca el. Avem nevoie de buni samariteni, care să fie gata să răspundă la plânsul fraţilor noştri care suferă şi tânjesc după Cristos. (...) Pr. Orione a ştiut cu claritate că opera cea mai importantă este a-l duce pe Cristos oamenilor. În aceasta constă secretul sfinţeniei sale, precum şi în pacea pe care el a dorit-o cu ardoare pentru familii, pentru oameni".

Pr. Annibale Maria Di Francia a fost una dintre cele mai importante figuri spirituale ale Italiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Prin intermediul congregaţiilor pe care le-a înfiinţat, el a acţionat pentru binele moral şi spiritual al săracilor din zona Avignone din oraşul său natal Messina.

"Annibale Maria Di Francia, a spus Sfântul Părinte în discursul de la canonizare, era mândru că purta încă de la Botez numele Maicii Domnului, pe care o numea «Măicuţa mea». Nutrea faţă de ea o devoţiune plină de duioşie şi o invoca drept Maică a Bisericii şi Maică a vocaţiilor".

Aceşti doi sfinţi s-au întâlnit în circumstanţe tragice. În anul 1908, la scurt timp după ce sudul Italiei a fost zguduit de un puternic cutremur, papa Pius al X-lea l-a numit pe părintele Luigi Orione în funcţia de vicar general al Arhidiecezei de Messina. Încă din prima zi, noul vicar general şi-a făcut drum printre ruine până a ajuns în zona Avignone, unde se afla "cartierul general caritativ", condus de părintele Di Francia. Acolo a fost impresionat de personalitatea şi sfinţenia acestuia, ceea ce a dus la înfiriparea unei prietenii strânse. Vizitele reciproce, întâlnirile şi discuţiile au devenit tot mai frecvente, subiectul fiind acelaşi: "Proiecte şi strategii de aplicat pentru renaşterea oraşului Messina". De fiecare dată când don Orione părăsea Avignone, spunea o frază care a devenit faimoasă: "Ştiţi voi ce sfânt mare aveţi în Messina?" La rândul său, părintele Di Francia l-a apărat şi sprijinit întotdeauna pe prietenul său zicând: "Acesta este îngerul meu păzitor".