Gând de Crăciun

Câtă frumuseţe şi strălucire regăsim în fiecare an în timpul sărbătorilor de Crăciun! Scena naşterii pruncului Isus într-un grajd, în urmă cu peste 2000 de ani, se reactualizează printre noi chiar şi acum, făcându-şi simţită prezenţa.

Crăciunul are o semnificaţie deosebită, este sărbătoarea care uneşte umanitatea şi divinitatea, în cel mai evident mod. Este bucuria şi renaşterea speranţei posibilităţii unui nou început, a unui viitor care să aducă o transformare spirituală. Este şi un timp de recunoştinţă în care îi mulţumim lui Dumnezeu că ni l-a dat pe Fiul său, care ne-a adus în suflete lumină şi căldură; care a sădit în inimile noastre bucurie, speranţă şi pace; care ne călăuzeşte, ne întăreşte credinţa, ne potoleşte setea de adevăr pentru ca noi să învăţăm ce este iubirea.

Dar toate acestea nu-şi vor găsi rostul dacă nu descoperim cu exactitate unde este însăşi iubirea care a luat chip omenesc.

Să ne gândim la cuvintele lui Charles Dickens: "Voi adora Crăciunul în inimă şi voi încerca să-l păstrez acolo tot anul".

Carmen Lea

Rămâi mereu cu noi

În fiecare an mi-aduc aminte
De harul revărsat peste pământ,
De îndurarea bunului Părinte
Şi întruparea sfântului Cuvânt.

Din Biblia deschisă iau lumină
Să văd cum timpul tainic s-a-mplinit,
În lumea noastră trebuia să vină
Mesia - profeţitul. Şi-a venit!

Acolo-n Betleemul din Iudeea
În ieslea rece s-a născut Isus.
Fecioara din profeţi era Maria,
Iar pruncul sfânt era un fiu de sus.

În el ne este dată mântuirea
Cu toate bucuriile din har,
În el avem de-a pururi fericirea,
Isus ne este cel mai mare dar!

Cu magii şi păstorii-n închinare
venim azi noi,
din lumea de nevoi,
Să-ţi mulţumim
cât mai suntem în stare,
Să te rugăm:
Isus, rămâi mereu cu noi!

Autor necunoscut