Ivan Merz

Sacrificiu - Euharistie - apostolat

În cadrul vizitei pastorale, desfăşurată în Bosnia-Herţegovina, la 22 iunie 2003, Sfântul Părinte l-a ridicat la cinstea altarelor pe Ivan Merz (1896-1928), un laic teolog şi filozof, educator al tineretului şi promotor al reînnoirii liturgice. A fost un strălucit tânăr catolic intelectual, angajat în Acţiunea Catolică.

Fericitul Ivan Merz s-a născut la Banja Luka la 16 decembrie 1896 şi a primit Botezul la 2 februarie 1897. Aici a frecventat şcoala elementară şi gimnazială. După o scurtă perioadă petrecută la Academia Militară din Wiener Neustadt, în 1915 s-a înscris la Universitatea din Viena, aspirând să devină profesor pentru a se putea dedica instrucţiei şi educaţiei tinerilor din Bosnia, după exemplul profesorului său Ljubomir Marakovic, căruia îi era mereu recunoscător pentru că l-a ajutat să descopere bogăţia credinţei catolice.

În martie 1916 a fost înrolat în armată, pentru a fi apoi trimis pe frontul italian, unde a petrecut o bună perioadă de timp, în anii 1917-1918. Experienţa războiului a contribuit la o rapidă maturizare spirituală a tânărului care, indignat pentru ororile la care a fost martor, şi-a încredinţat viaţa în mâinile lui Dumnezeu, propunându-şi să tindă cu toate forţele spre perfecţiunea creştină. "Să nu-l uiţi niciodată pe Dumnezeu! Să doreşti să te uneşti mereu cu el... Ar fi un lucru teribil dacă acest război nu ar avea nici un folos pentru mine!... Trebuie să încep o viaţă regenerată în spiritul noii conştiinţe a catolicismului. Totodată, ajută-mă, Doamne, deoarece omul nu poate face nimic de la sine însuşi". Astfel scria în jurnal, la 5 februarie 1918, în timp ce era pe front.

După război s-a întors la Viena pentru a-şi continua studiile (1919-1920) şi, imediat, s-a transferat la Paris (1920-1922), unde şi-a pregătit teza de doctorat intitulată: "Influenţa liturgiei asupra scriitorilor francezi, de la Chateaubriand până astăzi", cu care la Universitatea din Zagreb obţine titlul de doctor în filozofie. Pentru restul scurtei sale vieţi a fost profesor de limbă şi literatură franceză la gimnaziul arhiepiscopal din Zagreb, îndeplinindu-şi cu o dăruire exemplară misiunea sa.

Fericitul devine cunoscut mai ales ca apostol al tinerilor, mai întâi în "Liga Tinerilor Catolici Croaţi", apoi în "Liga Croată a Vulturilor", al cărei spiritus movens a fost şi cu care a inaugurat în Croaţia Acţiunea Catolică, voită de papa Pius al XI-lea. Pentru el, organizaţia trebuia, înainte de toate, să contribuie la formarea unei elite de apostoli ai sfinţeniei. În acelaşi scop trebuia să servească şi reînnoirea liturgică, pentru care el a fost în Croaţia unul dintre primii promotori, anticipând cu patru decenii ideile directoare ale Conciliului Vatican II.

Din activitatea sa nu au lipsit neînţelegerile şi dificultăţile de diferite feluri, pe care el le-a înfruntat cu un calm uimitor, rod al unei continue uniri cu Dumnezeu în rugăciune. El era "cu mintea şi inima scufundat în supranatural". Convins că mijlocul cel mai puternic pentru a salva sufletele este suferinţa încredinţată Domnului, oferea eforturile sale fizice şi morale spre a obţine binecuvântarea pentru acţiunile sale apostolice şi, înainte de a muri, şi-a oferit tânăra sa viaţă pentru "vulturii" săi. A murit la Zagreb la 10 mai 1928, la vârsta de 32 de ani, lăsând în urmă, despre sine, o autentică faimă de sfinţenie.

În cadrul sfintei Liturghii de beatificare, de la Banja Luka, în faţa a peste 50.000 de persoane, Sfântul Părinte spunea despre Ivan Merz: "Participând la Liturghie, hrănindu-se cu trupul lui Cristos şi cuvântul lui Dumnezeu, s-a simţit îndemnat să devină apostol al tinerilor. Nu şi-a ales la întâmplare motoul «sacrificiu - Euharistie - apostolat». Conştient de vocaţia sa primită la Botez, a făcut din viaţa sa o cursă spre sfinţenie".