La unison cu Biserica
Biserica este trupul tainic al lui Cristos. De douăzeci de secole ea este simbolul lui Cristos înviat; în ea, viața lui Isus este împărtășită oamenilor prin Duhul Sfânt, care s-a coborât asupra ucenicilor după înălțarea lui Isus la cer; ea este cu adevărat taina împărăției lui Dumnezeu.
Încredințând apostolilor și urmașilor lor, episcopilor, tezaurul mântuirii - evanghelia și sfintele taine -, asigurându-i de prezența sa continuă prin Duhul Sfânt, Isus îi face garanți ai adevărului neschimbat: "Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă disprețuiește pe voi, pe mine mă disprețuiește, iar cine mă disprețuiește pe mine, îl disprețuiește pe cel care m-a trimis" (Lc 10,16).
Prin urmare, toți cei care ascultă de chemații, aleșii, împuterniciții și trimișii Fiului lui Dumnezeu întrupat formează Biserica lui Isus, Biserica luptătoare, cu speranța victoriei finale în Biserica slavei veșnice. În limbaj bisericesc se spune sentire cum Ecclesia, adică a fi la unison cu Biserica.
Îndemnați de urmașul sfântului Petru, papa Ioan Paul al II-lea, precum și de episcopul nostru diecezan, Petru Gherghel, noi am parcurs anul liturgic marian, rugându-ne și meditând sfântul Rozariu, așa cum s-au rugat și înaintașii noștri, adăugând la cele obișnuite și alte evenimente din viața Mântuitorului, incluse sub denumirea de mistere de lumină, având ca scop conștientizarea și învigorarea vieții noastre creștine, după exemplul și prin mijlocirea aceleia pe care Catehismul Bisericii Catolice ne-o prezintă în frumusețea și importanța ei: "Mama lui Isus, după cum în ceruri, glorificată deja cu trupul și sufletul, este chipul și pârga Bisericii care va ajunge la plinătate în veacul ce va să vină, tot astfel aici pe pământ, strălucește ca un semn de speranță sigură și de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, până când va veni ziua Domnului" (LG 68).
Fiind pusă în mod deosebit, din primul deceniu al secolului al XX-lea, sub ocrotirea Maicii preacurate, ridicate în slava cerească, Dieceza de Iași, în perspectiva Sinodului pregătit și care se va încheia în 2004, poate privi cu încredere într-un viitor cu adevărat creștin, așa cum îl vrea Tatăl ceresc, adică la unison cu Biserica.