Inter mirifica

Să cunoaştem Conciliul Vatican II

Pentru cei care încă nu au avut posibilitatea sau curiozitatea de a consulta documentele Conciliului, voi prezenta în aceste rânduri decretul privind mijloacele de comunicare socială, "Inter mirifica".

Promulgat la 4 decembrie 1963, decretul este concentrat în 24 puncte extrem de importante pentru viaţa fiecărui creştin.

De fapt ce sunt mijloacele de comunicare socială?

Presa, cinematografia, radioul, televiziunea - mass-media în general - pot fi numite pe drept cuvânt "mijloace de comunicare socială" (cf. IM 1).

Astăzi, când mass-media promovează în mod insistent nonvalorile, sexul, violenţa şi avortul, nu putem trece nepăsători pe lângă acest fenomen.

Biserica a sesizat atât rolul pozitiv cât şi cel negativ al mijloacelor de comunicare socială în viaţa oamenilor (cf. IM 2).

Fiind instituită de Cristos pentru a aduce mântuire tuturor oamenilor, "Biserica are dreptul înnăscut de a folosi şi de a poseda orice mijloc de acest fel în măsura în care e necesar sau util pentru educaţia creştină" (cf. IM 3).

Documentul insistă asupra cunoaşterii legilor morale de către toţi utilizatorii mass-media, având în vedere impactul pe care îl au acestea asupra formării conştiinţei umane.

Dreptul la informare este garantat de constituţia ţării, dar informaţia trebuie să ajungă la cetăţean "adevărată şi completă" (cf. IM 5), căci nu orice cunoaştere este de folos.

Decretul "Inter mirifica" tratează raportul dintre artă şi morală, afirmând că ordinea morală este singura capabilă să depăşească şi să armonizeze toate celelalte ordini de activităţi umane (cf. IM 6), deoarece ordinea morală cuprinde pe om în totalitatea fiinţei sale de creatură a lui Dumnezeu.

Prezentarea răului moral trebuie făcută cu discernământ pentru a nu trezi "pasiunile dezordonate în omul rănit de prihana strămoşească" (cf. IM 7).

Publicul receptor trebuie să aleagă, din diversitatea informaţiilor, înainte de toate ceea ce se distinge prin virtute, ştiinţă şi artă şi să evite ceea ce le poate fi cauză sau ocazie de prejudiciu spiritual (cf. IM 9).

Sunt amintite datoriile tinerilor şi părinţilor, precum şi ale autorilor.

Principala răspundere morală în privinţa unei folosiri corecte a mass-media revine tuturor celor implicaţi direct în acest act de cultură - ziarişti, scriitori, actori, regizori, producători, editori, distribuitori - care sunt datori să reglementeze interesele economice, politice şi artistice de aşa manieră încât acestea să nu se opună niciodată binelui comun (cf. IM 11).

Autorităţile civile au obligaţia de a apăra adevărata libertate de informare, mai ales în domeniul presei.

Capitolul II, "Mijloace de comunicare socială şi apostolatul catolic", marchează acţiunea păstorilor şi a credincioşilor, trasând o serie de directive referitoare la presă, cinematografie, radio, televiziune şi teatru.

O atenţie deosebită o acordă formării specialiştilor, precum şi a publicului receptor.

Decretul "Inter mirifica" îndeamnă Biserica la sărbătorire în toate diecezele lumii, a unei zile pe an în care să se explice credincioşilor îndatoririle pe care le au în acest domeniu (cf. IM 18).

Amos

La 11 octombrie 1962, după patru ani de pregătire intensă, papa Ioan XXIII-lea a deschis la Roma Conciliul Vatican II. La deschidere au participat 2.427 de persoane din cele 3.070 convocate. Au fost prezenţi de asemenea observatori din partea Bisericilor ortodoxe, protestante şi anglicane. Conciliul s-a închis la 8 decembrie 1965. Opera realizată de acest Conciliu este considerabilă. S-au elaborat şi adoptat 16 documente: patru constituţii, nouă decrete şi trei declaraţii.