Alberto Marvelli - membru al Acţiunii Catolice

Ioan Paul al II-lea va beatifica în curând un inginer italian în vârstă de 28 de ani, Alberto Marvelli, care după Cel de-al II-lea Război Mondial s-a dedicat politicii ca slujire evanghelică.

În ziua de 7 iulie 2003 s-a promulgat în prezenţa papei Ioan Paul al II-lea decretul de recunoaştere a unei minuni atribuite mijlocirii acestui tânăr membru al Acţiunii Catolice.

Italianul Alberto Marvelli (1918-1946), laic din Dieceza de Rimini, s-a format împreună cu salezienii şi în Acţiunea Catolică. Tânăr inginer, om cu o spiritualitate profundă, a desfăşurat o mare muncă de ajutorare a săracilor în Cel de-al II-lea Război Mondial.

Angajat în reconstruirea Italiei după război, a fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Democraţia Creştină. A murit zdrobit de un camion într-un accident.

Recunoaşterea minunii atribuită mijlocirii sale - un medic din Bologna a experimentat vindecarea unui tip de hernie într-un mod inexplicabil în anul 1991 - deschide acum porţile spre beatificare unuia din protagoniştii reconstruirii postbelice în Rimini.

Au fost timpuri în care viitorul fericit se lipsea inclusiv de încălţările sale pentru a le da săracilor şi se deplasa mereu cu bicicleta din oraş spre locurile unde se ascundeau refugiaţii, pentru a le da alimente şi mângâiere spirituală, aşa cum au declarat martorii în procesul de beatificare.

Alberto Marvelli era fiul lui Alfredo, funcţionar la bancă, şi al Mariei, angajată în asociaţiile din acea perioadă - Femeile Carităţii, Femeile din Acţiunea Catolică şi Oratoriul Salezian - a cărei figură a influenţat în mod fundamental creşterea sa spirituală.

Vocaţia lui Alberto s-a exteriorizat în mod decisiv în timpul anilor săi de tinereţe, de la angajarea sa în Acţiunea Catolică, unde a intrat la vârsta de doisprezece ani.

A arătat o iubire autentică faţă de Euharistie, cu care menţinea o relaţie continuă. Nu era zi în care să nu se apropie de biserică, încă dis-de-dimineaţă, înainte de a-şi începe ziua de muncă.

Când a fost chemat în armată, a găsit şi atunci ocazii pentru a oferi mângâiere tovarăşilor săi de arme.

"Este ca şi cum Biserica ne-ar repeta că toţi laicii creştini pot trăi ca sfinţi ducând o existenţă normală în familie, la locul de muncă, în politică", a declarat în ziarul "Avvenire" Paola Bignardi, preşedinta Acţiunii Catolice în Italia, la primirea veştii. Beatificarea lui Alberto Marvelli "reprezintă, de asemenea, recunoaşterea implicită a Acţiunii Catolice ca o şcoală de sfinţenie laicală", a mai spus preşedinta organizaţiei.

Pr. Mihai Pătraşcu

*"Înainte de a acţiona trebuie să mă gândesc la ceea ce fac şi trebuie să consider totul ca şi cum m-aş fi comportat eu dacă aş fi fost în acea situaţie. Trebuie să pierd din vedere viciul de a judeca aproapele, dacă nu vreau apoi să fiu judecat de Dumnezeu. În cazuri de necesitate, trebuie să-ţi aminteşti de caritatea creştină, de milostivirea lui Dumnezeu, de condiţiile particulare în care se găseşte aproapele. «Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face». Cuvinte cu adevărat pline de înţelepciune, care evită atâtea ocazii de certuri.

*Să studiez cu continuitate şi asiduitate ceea ce trebuie şi cu regularitate, urmărind o metodă anume. Să-mi lărgesc cultura de fiecare dată când am ocazia. Să elimin mândria şi orgoliul, zelul fals, minciuna, dar să afirm întotdeauna adevărul, chiar şi în jocuri şi în glume! Să-mi onorez promisiunile şi cuvântul dat, chiar şi în cele mai mici lucruri!

*Să-i ajut pe săraci şi pe cei marginalizaţi cât de mult posibil, atât material, cât şi spiritual. Caritatea să fie un alt punct central al programului de viaţă. Să combat curiozitatea inutilă care nu aduce nici un avantaj. Să temperez manifestările externe de bucurie sau de dezaprobare. Să accept durerea ca fiind trimisă de Domnul pentru a pune la încercare credinţa şi pentru a întări virtuţile noastre morale. Să fiu moderat la mâncare, nu doar când sunt singur, ci şi atunci când sunt cu alţii la masă. Să-mi exercit voinţa chiar şi în cele mai mici lucruri şi gesturi, ca să pot fi tare în deciziile importante".

(Din "Programul vieţii mele", 22 septembrie 1938, traducere de Ovidiu Bişog)