Preot în veac...
Te cuprinde o emoție tainică la acest gând, la această expresie! Nu devenim preoți doar pentru o perioadă limitată, îngrădită de ani calendaristici, dar suntem preoți pentru totdeauna!
De fapt, a-l celebra pe Domnul măririi, a-i aduce jertfe de laudă, de mulțumire este dimensiunea esențială a unui creștin, a oricărui om..., "unicul lucru necesar", "partea cea mai bună". Iar cealaltă față a "comorii din țarină", iubirea semenilor, este, dincolo de necesitate, o îmbogățire imensă. Acestea două sunt preocupările unui preot, chiar și în aceste timpuri moderne, ultramoderne și sofisticate...
Am văzut lumina soarelui și seninul cerului acum circa 25 de ani. Încă am mai gustat și noi din comunism și mari greutăți. Fiecare dintre noi am simțit vocația înfiripându-se cu accente diferite în inima noastră și am răspuns afirmativ. Nu fără pante abrupte însă, suișuri obositoare, dar și "pajiști verzi și ape liniștite". Spunem "da" lui Dumnezeu, un "da" inspirat de înseși rugăciunile Duhului Sfânt din templul lăuntric, spunem un "da" întărit pe stânca Dumnezeului fidelității, un "da" încurajat de acel "da" al Mariei, Măicuța Preasfântă. Avem în suflet și exemplul smereniei sfântului Francisc, părintele nostru spiritual. Și cu acest vânt prielnic "mergem în larg" în acest început de mileniu.
"Secerișul este mult...". Convingerea aceasta ne va ține mereu entuziaști, neobosiți, doar hrană luând constant "mergând deoparte cu Isus" pentru a ne ruga Tatălui în Duhul.
Am pornit pe drumul iubirii. De iubire autentică este nevoie în lumea de azi! A fost nevoie, va fi nevoie mereu! Ea, iubirea, ne va menține tineri ca și acum când urcăm treptele din fața altarului. Urcăm, ca odată Moise pe Sinai, pentru a coborî mai apoi plini de lumină, strălucire, plini de Dumnezeu. Nu rămânem sus, dar coborâm spre a dărui legea iubirii. E logica lui Dumnezeu!
Zilnic, mai tineri, mai veșnici, vom avea pe corzile inimii, pornind spre altar, un cântec emoționant: "Introibo ad altare Dei qui renovat iuventutem meam..."
Pr. Iosif Diac
Preoții nou sfințiți
Pentru Dieceza de Iași: Valentin Aenoaei (10.06.1978 - Pralea); Petru Antonică (23.06.1978 - Tămășeni); Adrian Chili (24.05.1978 - Tămășeni); Cristian Ignat (05.05.1978 - Pustiana); Daniel Ionel Medveș (30.01.1978 - Adjudeni); Ciprian Petre (26.04.1978 - Bacău, "Sfânta Cruce"); Augustin Pușcașu (25.08.1978 - Bacău, "Sfântul Nicolae"); Alfons Eugen Zelionka (23.05.1978 - Solonețu Nou).
Pentru Dieceza de București: Ciprian Barticel (24.08.1978 - Gherăeștii Noi - Barticești); Marcel Lungeanu (28.06.1977 - Câmpulung Muscel); Vasile Ureche (05.02.1978 - Vulcan).
Pentru Provincia Franciscană: Ambroziu Angheluș (01.07.1978 - Nisiporești); Emilian Antal (25.04.1978 - Faraoani); Ciprian Antălucă (07.05.1978 - Tămășeni); Mihai Blăjuț (19.02.1977 - Nisiporești); Marius-Gabriel Căliman (19.01.1972 - Tămășeni); Iosif Diac (01.05.1977 - Buruienești); Gabriel Enășcuț (10.06.1978 - Săbăoani); Valentin Farțade-Gabor (17.12.1976 - Valea Mare); Eusebiu Jicmon (05.05.1976 - Sărata); Stănică Matieș (23.06.1973 - Pustiana); Alexandru Olaru (11.03.1975 - Berzunți); Teofil Petrișor (04.12.1977 - Nisiporești); Daniel Râtan (11.08.1975 - Gherăești); Anton-Maricel Sascău (17.05.1977 - Luizi-Călugăra); Benoni Solomon (14.02.1977 - Luizi-Călugăra); Eusebiu Țâmpu (21.03.1978 - Luizi-Călugăra); Augustin Vereș (03.08.1976 - Luizi-Călugăra); Maximilian Vereș (09.10.1977 - Bogdănești).
Pentru Ordinul Fraților Minori Capucini: Mărtișcă Ciprian (30.10.1969 - Pildești).
Pentru Comunitatea Carmeliților: Augustin Farcaș (20.08.1976); Adrian Ghiurca (14.12.1973).