La început de drum
După o perioadă îndelungată de formare în Seminarul din Iași, 11 diaconi au fost hirotoniți preoți. În ziua de 24 iunie, 8 dintre ei au fost sfințiți preoți în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iași iar ceilalți 3 au primit hirotonirea sacerdotală în catedrala "Sfântul Iosif" din București în ziua de 29 iunie. În ziua de 28 iunie au fost hirotoniți la Roman, pentru Provincia Franciscană 19 diaconi. Acum, la început de drum am solicitat un interviu părintelui nou sfințit Daniel Medveș.
- Cu ce gânduri porniți în munca de apostolat având în vedere societatea actuală?
Plec în apostolat cu gândul de a proclama evanghelia, de a administra sacramentele mântuirii și de a fi sarea pământului și lumina lumii în mijlocul celor care îmi vor fi încredințați spre păstorire. Societatea actuală oferă noi domenii de apostolat. După acești ani de pregătire îmi dau seama că fără harul Domnului, oricât de specialist ai fi într-un domeniu sau altul, nu poți produce roade pentru viața veșnică fără asistența Duhului Sfânt. A merge pe urmele lui Cristos face din viața unui preot o viață care merită a fi trăită. Aceste cuvinte cuprind pentru mine esențialul de a fi om și preot într-o societate ca a noastră.
- De ce ați ales calea sfintei Preoții?
Încă de mic îmi doream să fiu preot. Aproape că motivația a venit pe neașteptate și în mod inexplicabil. Nebănuite sunt planurile Domnului, însă am încredere în cel care m-a ales. Eu nu am făcut altceva decât să răspund la chemarea sa. Nu m-aș fi văzut realizat pe deplin ca om, ca și creștin decât în felul acesta. Este modul meu de a-i sluji Domnului și Bisericii, de a pune în practică voința Domnului, de a crede, spera și iubi.
- Care ar fi definiția cea mai potrivită a Preoției?
Este o întrebare dificilă, deoarece fiecare dintre noi poate oferi un răspuns diferit însă valabil. Cristos este răspunsul cel mai spontan pe care îl pot da. A trăi la fel ca și Cristos, a gândi și a simți la fel ca și el face din umilul slujitor un instrument plăcut Domnului. Cea mai profundă latură a preoției lui Cristos este jertfirea din iubire, realizată printr-o dăruire totală de sine. Este ceea ce aș vrea să realizez și eu cu darul Preoției pe care Domnul mi l-a făcut. Nu aș avea niciodată suficiente cuvinte pentru a-mi exprima recunoștința.
- Responsabilitatea unei astfel de vocații vă face răspunzător pentru cei care doresc să devină preoți. Ce trebuie să faceți, sau cum vor descoperi și alții, prin dv., această vocație?
Emanând acea bucurie a trăirii vocației mele, voi reuși să-i molipsesc și pe ceilalți. Comportamentul meu, modul în care îmi voi îndeplini slujirea la care am fost chemat, preocuparea de a fi preotul lui Cristos și nu altcineva vor fi mărturiile pe care voi încerca să le dau unei lumi care are nevoie să vadă în noi preoți adevărați. Nu cred că altceva ar putea rezista mai bine în fața părerilor personale decât acea atitudine senină care convinge cel mai bine.
- Ce recomandați seminariștilor?
Curaj, Cristos a biruit lumea!
A consemnat Cristinel Farcaș