Don Giacomo Alberione

Biserica se îmbogăţeşte continuu cu noi modele de sfinţenie demne de urmat. În ziua de 27 aprilie au fost beatificaţi 6 italieni printre care şi don Giacomo Alberione, preot, fondator al Familiei Pauline. La Madrid, în ziua de 4 mai, au fost canonizaţi cinci spanioli. Cu ocazia împlinirii a 83 de ani de viaţă, în ziua de 18 mai, papa a canonizat alţi patru fericiţi: doi din Polonia şi două surori din Italia.

Vocaţia la sfinţenie nu este ceva abstract sau de neatins. Un exemplu viu în acest sens sunt modelele de sfinţenie pe care Biserica ni le-a propus prin beatificările şi canonizările din ultima perioadă. Au fost persoane care au trăit în perioada cuprinsă între cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi sfârşitul secolului al XX-lea. Laici, persoane consacrate, preoţi sau episcopi, fondatori de congregaţii etc., ei au avut ca scop slujirea lui Dumnezeu până la abandonarea totală în faţa voinţei sale.

Una dintre figurile marcante ale acestor timpuri este don Giacomo Alberione. S-a născut la 4 aprilie 1884 la San Lorenzo, în nordul Italiei într-o familie de ţărani evlavioşi. Educaţia pe care o primeşte în familie va consolida o persoană muncitoare şi încrezătoare în providenţa divină. Încă de la vârsta de 8 ani simte chemarea la sfânta Preoţie care se va concretiza după alţi 8 ani când intră la Seminarul din Alba. Va fi sfinţit preot la 29 iunie 1907. După o scurtă experienţă ca vicar în Parohia "Sfântul Bernard" din Narzole (Cuneo) va deveni director spiritual la Seminarul din Alba. Însă vocaţia sa era alta: vestirea evangheliei omului modern, asemenea apostolului Paul, folosindu-se de toate mijloacele de comunicare socială. Întrebările sale fundamentale erau: "Încotro se îndreaptă această umanitate? Va fi ea mântuită sau pierdută pentru totdeauna?"

La 20 august 1914, pe când moare la Roma papa Pius al X-lea, la Alba don Alberione întemeiază "Familia Paulină", o dată cu "Societatea Sfântul Paul". În 1915 o convinge pe tânăra Teresa Merlo să întemeieze Congregaţia "Fiicele Sfântului Paul". În 1924 ia naştere cea de-a doua congregaţie: "Ucenicele Învăţătorului Divin", care se dedică apostolatului euharistic, sacerdotal şi liturgic. În octombrie 1938, don Alberione întemeiază cea de-a treia congregaţie: "Surorile lui Isus, Păstorul cel Bun" destinate misiunii de sprijin pastoral direct acordat parohilor. În 1959 întemeiază cea de-a patra congregaţie feminină: Institutul "Regina Apostolilor" dedicată apostolatului vocaţional. Institutele "Sfântul Gabriel Arhanghelul", "Buna-Vestire" şi "Colaboratorilor" completează şi întregesc marele "arbore" al familiei pauline. Opera lui don Alberione este prezentă şi în România, la Bucureşti prin Congregaţia "Fiicele Sfântului Paul".

Don Alberione a încercat să contureze spiritualitatea paulină astfel: "Cristos să fie lăsat să capete formă în mintea, inima, creativitatea şi în viaţa de zi cu zi a fiecărui paulin şi a oricărei pauline, dar şi a oricărui destinatar al misiunii pauline în lume".

După o intensă activitate publicistică şi după perioada războaielor, don Alberione nu se descurajează iar între anii 1962 şi 1965 devine protagonistul tăcut al Conciliului Vatican II. După ce în prealabil apostolatul paulin s-a deschis spre cinematograf, radio şi alte forme puse la dispoziţie de progresul tehnic, în ziua de 4 decembrie 1963 îşi vede încununat efortul prin emiterea decretului conciliar "Inter mirifica", despre mijloacele de comunicare socială, care trebuie să fie utilizate ca mijloace de evanghelizare.

Don Alberione a murit la 26 noiembrie 1971. Secretul întregii sale activităţi a fost viaţa interioară, pentru care şi-a dat adeziunea deplină la cuvintele sfântului Paul: "Viaţa mea este în Cristos". "Să-i dăruieşti lui Dumnezeu totul, aceasta este sfinţenia", spunea fericitul Giacomo Alberione.

Cristinel Farcaş

"Biblia este cartea fundamentală pe care trebuie să o dăm lumii. Fie cu ajutorul tiparului, fie la radio, fie la cinematograf, fie în alt mod... Folosind toate mijloacele pe care Domnul ni le-a pus la îndemână. "

(Don Giacomo Alberione)