Consiliu prezbiteral

În ziua de 31 martie, la sediul Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi a avut loc sesiunea de primăvară a consiliului prezbiteral. Au fost 30 de participanţi (decani, responsabili ai diferitelor sectoare din cadrul diecezei, reprezentanţi ai parohilor şi preoţilor vicari). După cuvântul de salut al păstorului diecezei au urmat: explicaţii despre cuvântul lui Dumnezeu în viaţa creştinilor - prezentarea noii traduceri a Noului Testament (pr. Alois Bulai); pregătirea Sinodului diecezan, stadiul prezentării temelor teologice (PS Aurel Percă a reamintit că sunt 17 teme; patru au fost trimise în parohii din care vor veni răspunsurile până la 5 mai; temele vor continua să fie prezentate până la sfârşitul lui iunie, iar apoi vor fi reluate în septembrie); organizarea unor cursuri de perfecţionare teologică pentru preoţi în lunile mai şi octombrie (PS Petru Gherghel a vorbit despre aceste cursuri organizate la casa Verbiţilor din Traian care vor dura câte trei zile; vor fi câte două teme în fiecare zi urmate de discuţii: Euharistia, Sfânta Scriptură, Liturgia, Dreptul canonic etc.); pastorala emigranţilor (plecările au fost şi sunt masive; s-a luat în discuţie trimiterea de preoţi în Anglia, Portugalia, Elveţia, Austria, Turcia, Germania etc.); raport de la vizita "ad limina" a episcopilor români: 24 februarie - 1 martie (PS Petru Gherghel a prezentat mesajul Sfântului Părinte dat cu această ocazie); diferite probleme pastorale (vocaţiile şi Seminarul; sensibilizarea pentru adunarea informaţiilor din parohii; misiunile populare, casele pentru preoţii pensionarii, probleme economice şi administrative etc.).

Scrisoare deschisă

Dragă Redacţie,

La întâlnirile noastre de sâmbătă după-amiază, împreună cu sora Maria Chiara, participăm la pregătirea Sinodului diecezan, aprofundând tema "Biserica". Din aceasta s-a născut dorinţa de a scrie o scrisoare Bisericii.

Dragă Biserică,

Este prima dată când îţi scriu şi prima dată când mă gândesc în mod deosebit la tine. De multe ori îmi amintesc de tine, dar deseori uit de importanţa ta din viaţa noastră, a oamenilor.

De puţin timp am început să văd adevăratul tău rol în continuarea misiunii lui Isus. Mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai rezistat pe pământ timp de 2000 de ani, astfel ca eu să pot face parte din cercul tău de prieteni.

Tu mă ajuţi să pot vorbi deschis cu Dumnezeu, să îmi găsesc liniştea sufletească, încurajare şi lumină pentru viaţă. Tu mă ajuţi să cunosc, să iubesc cuvântul divin, care-mi hrăneşte sufletul şi îmi dă orientare în viaţă.

Tu ai fost zidită pe o temelie vie, pe o credinţă puternică pentru ca omul să-şi găsească în tine o prietenă de nădejde. Prin tine mă simt mai aproape de Dumnezeu şi de oameni. Eşti un munte care vesteşte neîncetat bunătatea lui Cristos; prin tine Isus se arată în toată splendoarea sa; tu ne ajuţi să ne împăcăm cu Dumnezeu. Iubirea Duhului Sfânt face ca persoanele din care eşti alcătuită să prindă viaţă, să devină pietre vii şi astfel să facă legătura dintre cerul sfânt şi pământul profan.

Îţi doresc acea fantezie creatoare de a vesti mereu mesajul lui Cristos tuturor oamenilor şi o inimă deschisă şi curajoasă pentru a "înainta în larg", căutând şi îndreptându-se spre toţi.

Echipa tinerilor misionari a surorilor "Slujitoarele Duhului Sfânt", Roman