Din culisele misiunii

Pe urmele misionarilor

Din culisele unei misiuni am aflat că triburile au un calendar propriu. S-a întâmplat să fim în mijlocul tribului Gabbra, la Parohia Maikona, în ziua de 4 noiembrie 2002, când de fapt se sărbătorea Anul Nou (Aemado).

Atât necreştinii cât şi creştinii au acelaşi ritual festiv. La ora şapte dimineaţa, la ei fiind trecerea dintre ani, am mers să asistăm la o astfel de ceremonie care începe cu aprinderea unui foc, pe care membrii aceleiaşi manyate îl întreţin aducând fiecare câteva uscături. Bărbaţii se aliniază, trasează o linie pe nisip, de o parte a liniei îşi aşază barciumele - un fel de scăunele făcute dintr-un trunchi cu ramuri drept picioare - şi de cealaltă parte îşi pun toiegele în paralel cu linia şi, după ce s-au aşezat pe barciume, încep rugăciunile pentru ploaie, pace, propăşirea turmelor etc. Apoi vin, de la colibe diferite, persoane care aduc lapte într-un vas din care beau toţi pe rând. Din laptele rămas stropesc acoperişul colibei. Nu lipsesc nici dansurile tradiţionale însoţite de cântări şi chiote pe care numai femeile le lansează cu multă putere bărbătească. Se sacrifică o capră şi i se bea sângele. Din carne se face ospăţul de revelion, adică se fierbe, se amestecă cu orez şi se stropeşte cu un fel de sos destul de gustos.

Misionarul trebuie să-şi folosească abilitatea pentru a nu jigni aceste tradiţii, chiar dacă ele sunt legate de anumite legende şi superstiţii, ci să le încreştineze. Legat de acest ceremonial de Anul Nou, tradiţia spune că între tribul Gabbra şi un altul vecin s-a dat o luptă. Tribul Gabbra a fost învins şi fiica şefului a fost luată ostatică. După mai mulţi ani s-a dat o nouă luptă şi tribul Gabbra a ieşit învingător. Şeful tribului Gabbra şi-a luat de soţie, din tribul învins, pe cea mai frumoasă femeie. După un timp oarecare, şeful de trib şi-a dat seama că a luat de soţie pe propria sa fiică. Atunci au hotărât de comun acord să ispăşească păcatul de incest prin ardere. Focul semnifică ispăşirea. Ispăşirea se continuă la membrii tribului prin rugăciune şi prin jertfă. Văzând o bună parte din toate acestea, gândul ne-a dus la jertfele din Vechiul Testament. Misionarul poate da o semnificaţie creştină tuturor semnelor din acest ritual, ducându-i la semnificaţia focului din Vigilia pascală, la sângele Mielului vărsat pe Calvar, la potirul împăcării de la Cina cea de Taină, la semnificaţia rugăciunii, la dărâmarea zidului despărţitor - al urii - dintre triburi etc.

Pr. Anton Dancă