Tristeţe şi rugăciune

Războiul, o alegere greşită

La încheierea ultimatului lansat de Statele Unite lui Saddam Hussein şi guvernului său, forţele armate americane şi britanice au început la data de 20 martie atacul armat asupra Irakului. Au avut loc bombardamente asupra Bagdadului şi asupra unor obiective importante din Irak fapt ce a atras după sine pierderea de vieţi omeneşti. Sfântul Părinte a îndemnat de mai multe ori la rugăciune. Radio Vatican i-a luat un interviu Cardinalului Pio Laghi, fost nunţiu apostolic la Washington şi trimis special al papei Ioan Paul al II-lea la preşedintele american George W. Bush Jr.

- Declanşarea conflictului în Irak a marcat nereuşita tratativelor diplomatice care vizau rezolvarea pe cale paşnică a problemei de fond. Care este starea de spirit în ambientele ecleziastice după începerea războiului?

Este un spirit de profundă tristeţe, deoarece războiul este chiar alegerea greşită, alegerea cea mai proastă. Există multe rele, dar acesta este chiar cel mai mare rău. Nu sunt altele la fel. Gândul meu se îndreaptă, înainte de toate, către cei care se află în acea regiune. Îmi imaginez mame cu copii în braţe. Îmi imaginez suferinţele lor. Copiii probabil întreabă: "De ce fugim de colo-colo?" "De ce mergem în adăposturi?" "Vom scăpa?" Atâta lume cuprinsă de teroare: acest lucru îl provoacă războiul. Gândul meu se îndreaptă către ei şi către cei care se află acolo ca să ajute poporul irakian. Acestea sunt gândurile mele. Sper, mai ales, să nu se extindă conflictul şi să nu se ajungă la folosirea de arme de ucidere în masă. Nu există bariere astăzi. Nu există un grup religios şi un grup etnic pe de o parte şi un grup religios şi un grup etnic pe de cealaltă parte. Sunt foarte trist. Desigur, pe lângă tristeţe e şi rugăciunea care se înalţă la Domnul.

- Eminenţă, dumneavoastră aţi fost la Casa Albă ca trimis special al papei, ca ambasador al păcii. De ce preşedintele american nu a ascultat cuvintele pontifului?

Este un "de ce" care pentru mine rămâne o enigmă. Eu am încercat să exprim profunda îngrijorare a papei şi să evit să se recurgă la violenţă. Desigur, cred - el m-a făcut să înţeleg acest lucru - că poporul american trăieşte încă acel sindrom "11 septembrie 2001". A fost o rană adâncă în inima încă însângerată a Statelor Unite ale Americii şi, în mare parte din populaţie, a produs un coşmar, ca şi cum acel atac a fost unul dintre primele şi că ar fi putut urma şi altele. Aşadar, trebuia evitat. Totuşi, ei au vorbit de un război preventiv şi acest lucru nu este justificativ. Cred că Bush a avut încă bunăvoinţa de a se încrede în mijloacele persuasive prin care preşedintele Saddam ar fi putut arăta că a distrus armele ucigătoare şi s-a dezarmat.

- Războiul din Irak divide lumea. Ce e de făcut acum pentru a vindeca aceste răni adânci?

Acum trebuie să sprijinim acest principiu de solidaritate şi mai ales să facem apel la iubire. Naţiunile Unite sunt în criză. Europa însăşi, Uniunea Europeană e în criză. Şi apoi, ceea ce mă îngrijorează este dialogul dintre creştini şi islam: cred că există riscul să se ridice o barieră, sau mai bine să se adâncească un şanţ, motiv pentru care va fi dificil dialogul între popoarele credinţei într-un unic Dumnezeu. Suntem divizaţi pentru că războiul, violenţa, nedreptatea ne despart. Trebuie să îndreptăm mai ales aceste situaţii de nedreptate existente. Nu trebuie să le pierdem niciodată din vedere. (După Catholica)

* * *

În după-amiaza zilei de vineri, 21 martie, diferite Biserici Creştine din Irak au consacrat ţara Fecioarei Maria. Actul solemn a avut loc la ora 18:00, în catedrala de rit caldeean "Sf. Iosif" din Bagdad. Cu această ocazie, L'Osservatore romano, în ediţia din 21 martie, a invitat credincioşii din lumea întreagă la rugăciune, timp de 24 de ore, Rozariul, pentru pace în Irak. Ziarul Vaticanului a arătat că "începerea operaţiunilor militare în Irak este timpul pentru intensificarea rugăciunilor către Regina păcii, pentru ca ea să mijlocească înaintea Fiului ei, prinţul păcii".