Vizitele canonice

Continuăm şi în acest număr să oferim reflecţii asupra a ceea ce semnifică vizita pastorală pe care păstorul diecezei şi-a propus să o facă în toate parohiile diecezei. Acestea sunt preluate din scrisoarea pastorală a PS Petru Gherghel de la 1 ianuarie 2003.

Desfăşurarea

Scopul principal al vizitei pastorale este întâlnirea episcopului cu persoanele: cler, călugări, laici. Este necesar ca toate actele să tindă spre aceasta.

Vizitând parohiile, episcopul se îngrijeşte să realizeze, printre altele, următoarele: celebrează Liturghia şi predică cuvântul lui Dumnezeu; în timpul Liturghiei conferă în mod solemn, pe cât este posibil, sacramentul Mirului; îi vizitează pe copiii de la catehism şi îi întreabă pentru a constata progresul făcut; discută cu parohul şi cu ceilalţi preoţi care lucrează în parohie; vizitează consiliul parohial, asociaţiile catolice, institutele şi şcolile dependente de ierarhia bisericească; se întâlneşte cu clericii şi cu călugării şi călugăriţele şi cu laicii care desfăşoară iniţiative pastorale în parohie; vizitează, pe cât posibil, pe cei bolnavi; când este în program, este prezent la iniţiative de tineret, la activităţi binefăcătoare în favoarea săracilor; vizitează muncitorii la locurile lor de muncă şi vorbeşte cu ei, dacă acest lucru este posibil şi oportun; încearcă să faciliteze o întâlnire personală cu acei laici care cer, pentru viaţa lor spirituală sau pentru binele parohiei, o discuţie cu episcopul.

Episcopul, chiar dacă încredinţează preoţilor competenţi, mai ales decanilor, misiunea de a controla registrele parohiei şi ale celorlalte institute, locurile sacre, odăjdiile şi cele necesare pentru liturgie, administrarea bunurilor, poate şi e bine să o facă şi el, şi să verifice exactitatea datelor care au fost transmise de către decani. Oricum, acest control este bine să se facă în zilele antecedente sau ulterioare, pentru a consacra mai bine timpul vizitei pentru discuţii şi slujiri sacre care îi revin mai mult ca şi cap, învăţător şi păstor al comunităţii creştine (Ibidem nr. 168).

Pregătirea credincioşilor

Vizita pastorală cere o pregătire corespunzătoare a credincioşilor; aceasta se poate face prin intermediul unor cursuri de conferinţe şi de predici referitoare la comunitatea Bisericii particulare şi la misiunea şi slujirile episcopului. În acest scop pot fi utile foi şi broşuri tipărite sau alte mijloace de comunicare socială.

De asemenea, cu ajutorul experţilor, înainte de vizită să se facă cercetări şi să se adune date cu privire la starea socio-religioasă a parohiei, pentru ca să folosească episcopului şi celorlalte oficii interesate pentru a lua decizii corecte şi orienta activităţile apostolice pe calea sigură (Ibidem, nr. 169).

Concelebrarea cu episcopul şi indulgenţa

O importanţă deosebită trebuie să se acorde concelebrării sfintei Liturghii în care preoţii dintr-o comunitate celebrează cu propriul episcop..., cu ocazia vizitei pastorale... Astfel, este arătat în mod mai evident acel semn al unităţii preoţimii, ca şi al Bisericii, care este propriu pentru fiecare concelebrare.

Se acordă indulgenţă parţială celor care vizitează cu evlavie o biserică sau un oratoriu în timp ce se face vizita pastorală.

Se acordă indulgenţă plenară celor care, în timpul vizitei pastorale, participă la o funcţiune prezidată de episcop, primesc sfintele sacramente, împlinind condiţiile recerute (cf. Enchiridion indulgentiarum, Aliae concessiones, nr. 69).

Iaşi, 1 ianuarie 2003

Petru Gherghel, episcop de Iaşi

Normele canonice

Can. 396 - §1. Episcopul este obligat să viziteze în fiecare an dieceza, în întregime sau parţial, astfel încât cel puţin o dată la cinci ani să viziteze întreaga dieceză în mod personal sau, dacă este împiedicat în mod legitim, o va face fie prin episcopul coadiutor sau episcopul auxiliar, fie prin vicarul general sau printr-un vicar episcopal, fie chiar printr-un alt preot.

Can. 397 - §1. Sunt supuse vizitei obişnuite a episcopului persoanele, instituţiile, lucrurile şi locurile sacre, care se află în cadrul diecezei.

§2. Episcopul poate să-i viziteze pe membrii institutelor călugăreşti de drept pontifical şi casele lor numai în cazurile prevăzute în mod expres de drept.

Can. 398 - Episcopul să se străduiască să facă vizita pastorală cu toată conştiinciozitatea şi să aibă grijă să nu constituie pentru nimeni o povară prin cheltuieli de prisos.

Este necesar ca vizita pastorală să capete noi forme, adaptabile la diferitele locuri, şi să ştie să observe acele motive care contribuie ca ea să fie utilă şi în zilele noastre.

Frecvenţa şi continuitatea trebuie să corespundă strict cu natura sa pastorală. În acest sens, ceremoniile publice pot fi reduse şi dacă este necesar vizita se poate prelungi mai multe zile, chiar necontinue, aşa încât episcopul să profite şi de alte ocazii care i se oferă, de exemplu atunci când merge în diferitele locuri ale diecezei pentru alte motive (Ibidem, nr. 167).