Vameşi binecuvântaţi

Serviciul de vameş (perceptor, agent fiscal) a fost şi este considerat de foarte mulţi drept unul ingrat. Contribuabilul îl bănuieşte pe funcţionarul de la finanţe de calcularea exagerată a taxelor şi impozitelor. Cei nepricepuţi în ale finanţelor sunt de multe ori victime ale supraimpozitării. Dar cum au fost consideraţi aceşti funcţionari în paginile Bibliei?

Cei din antichitate îi vedeau pe vameşi ca pe nişte păcătoşi care îi împovărau, prin exagerare, la capitolul impozite şi taxe, drept pentru care îi priveau cu dispreţ.

Spre deosebire de farisei, pe care Isus i-a înfierat din cauza autosuficienţei pe care o afişau, a megalomaniei şi sincerităţii, vameşii s-au bucurat din partea Învăţătorului de o mare îngăduinţă.

Sfântul evanghelist Luca relatează trei cazuri în care sunt implicaţi vameşii "odioşi". Primul este acela al lui Levi, căruia Isus, văzându-l, îi spune, pur şi simplu, "urmează-mă!" (Lc 5,28). Al doilea este vameşul care, în templu fiind, plin de smerenie, îşi bate pieptul, zicând: "Dumnezeul meu, îndură-te de mine, păcătosul!" (Lc 18,14). Al treilea este Zaheu, şeful vameşilor, om bogat, mic de statură, dornic să-l vadă pe Învăţător, drept pentru care se urcă în sicomor. Isus îl vede urcat în copac şi îi spune: "Zahee, coboară repede, căci astăzi trebuie să mă opresc în casa ta" (Lc 19,5). Fericitul nominalizat nu stă o clipă pe gânduri. Coboară şi îl primeşte la sine.

Ne impresionează, fără doar şi poate, privilegiatul Levi, care devine apostolul şi evanghelistul Matei. De asemenea, smerenia celui de-al doilea, lăudat de Isus. Ce să mai zicem de Zaheu, care declară sus şi tare disponibilitatea de a da săracilor jumătate din averea sa, iar eventualilor păgubiţi le restituie împătrit (Lc 19,8)?

Spre sminteala fariseică a oamenilor legii, Învăţătorul îi onorează, atât pe Levi, cât şi pe Zaheu, cu prezenţa la ospăţul dat de aceştia, iar pe cel smerit îl dă ca exemplu, plasându-l între cei drepţi, sfinţi. Justificarea este cât se poate de clară: "Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut" (Lc 19,10).

Meditând în linişte cazurile de mai sus, putem să ne recunoaştem păcătoşenia, cerând îndurarea dumnezeiască. Totodată, beneficiind de însănătoşirea oferită de medicul eminent, Isus, îl vom primi în casa noastră sufletească şi nu-l vom mai lăsa să plece. Aceasta va fi opera harului în Postul Mare 2003, sub egida: "Întoarceţi-vă şi credeţi în vestea cea bună!" (Mc 1,15).