Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Misiuni -

Pe urmele misionarilor

În prim plan: misionarul

În mod obișnuit pe noi ne vedem mari, uneori chiar prea mari, fiindcă ne privim de aproape și cu o mare doză de egoism. Pe cei de departe, pe păgânii din Kenya, de exemplu, îi vedem mici sau chiar deloc, fiindcă sunt departe. Dar, mergând în mijlocul lor, ne putem da seama de măreția lor umană din dorința după demnitate,după adevărata credință, din generozitatea și iubirea cu care înconjoară pe toți cei veniți să-i ia în seamă.

Lipsurile lor sunt mari, dar se arată fericiți fiindcă se mulțumesc cu puțin. Fac sărbătoare mare când pregătesc o singură mâncare aleasă: carne de oaie sau capră cu un pumn de orez; sunt dispuși să primească un pumn de tabac - bărbații și chiar femeile - și câteva bomboane, copiii și femeile în vârstă. Îmbrăcămintea de fiecare zi este simplă, zdrențuită și decolorată, dar pentru zilele de sărbătoare scot îmbrăcămintea curată, deosebit de colorată - mai ales a femeilor - încât te miri cum poate fi într-un cort afumat atâta frumusețe. Bărbații poartă mereu cu ei un toiag de păstor, nu numai ca pe un semn al autorității, ci și ca pe un mijloc de apărare. Femeile poartă - în majoritate - câte un prunc legat la spate, ca pe un semn al demnității lor de a da viață. Copiii sunt mai timizi, unii plâng și caută să se ascundă în casele lor tradiționale, adică în corturile specifice fiecărui trib. În cort pregătesc mâncarea și se odihnesc noaptea. O colibă din care nu iese fum este considerată săracă, nu are ce pregăti. În aceste colibe te invită, mai ales șeful manyatei, la o cană de ceai specific kenyan, pregătit din plante și lapte de oaie, capră și chiar de cămilă. Îl găsești plăcut, când nu este afumat. Umblă cu multă agilitate prin nisip, printre bolovani și stânci, desculți, cu șlapi simpli sau cu sandale, dar cu mai puțină teamă decât umblăm noi pe drumuri printre câinii vagabonzi, deși scorpionii, viperele și alte fiare sălbatice pândesc la tot pasul. Parcurg distanțe deosebit de lungi, mergând chiar mai multe zile în șir pentru a găsi o sursă de apă unde să-și adape turmele. Apa de ploaie este o adevărată mană cerească. Plouă rar; în octombrie și noiembrie este sezonul ploilor mici, iar în iunie, iulie și august, sezonul ploilor mari. Acestor două sezoane de multe ori le rămâne numai numele de anotimp ploios, fiindcă plouă foarte puțin sau deloc. Misionarii contribuie în mod deosebit, mai ales în timp de secetă, fiindcă știu să-și facă rezerve de apă din care îi ajută pe cei ajunși la ananghie. Soarele nemilos dă o lumină orbitoare și o căldură toridă, care se pare că le topește și carnea de pe oase. N-am văzut persoane cu gabarit depășit, cu plus de kilograme, dar foarte multe arătau numai piele și oase. Deși negri la culoare, în mod obișnuit au dinții foarte sănătoși și albi, fiindcă își întrețin dantura cu un fel de pensulă - nu periuță - făcută dintr-o ramură de copac cu multe fibre sub coajă. Mereu se scobesc în dinți, dar nu știu de ce, fiindcă nu mănâncă decât foarte rar carne, de câteva ori pe an, în rest, hrana obișnuită este ceaiul, laptele, sângele pe care îl sug direct din vena unui animal precum vaca, boul, cămila etc.

Este interesant faptul cum oamenii acestor locuri își stabilesc manyatele departe de oaze. Manyata este o grupare de case tradiționale, cinci, zece și chiar cincisprezece corturi, ale unei familii mai mari, cuprinzând rudele cele mai apropiate, conduse de un șef, cel mai bătrân. Clanul este format din mai multe manyate care se înrudesc. Tribul este format din mai multe clanuri care au aceeași limbă, aceleași tradiții și aceleași interese.

În acest peisaj pitoresc se află o parohie - Maikona - în care își desfășoară activitatea misionară părinții noștri români: Eugen Blaj și Isidor Mârț.

Pr. Anton Dancă



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat