Un aniversar al armoniei

Sâmbătă, 11 ianuarie, comemorând aniversarul de 30 de ani de la moartea părintelui Carmil Tocănel mi-am adus aminte de vorba cronicarului: "Se nasc şi la Moldova oameni". Într-adevăr, între personalităţile de seamă ale catolicilor Bisericii noastre locale, se înscrie şi acest părinte franciscan conventual, păstor de suflete şi muzician de excepţie.

Era originar din Barticeşti, Neamţ, născut în ziua de 27 noiembrie 1907. După şcoala elementară, a intrat la Seminarul Franciscan din Hălăuceşti. De aici este trimis pentru studii la Roma, unde este hirotonit în ziua de 17 iulie 1932. Dovedind talent muzical deosebit, se specializează în acest domeniu.

Întors în ţară, activează ca profesor la Seminarul şi Gimnaziul Franciscan din Hălăuceşti până în 1948, anul instaurării regimului comunist. Fiind confiscate de către stat clădirile franciscane de la Hălăuceşti, părintele Tocănel a venit la Iaşi ca vicar parohial, organist şi dirijor al corului catedralei, până în 1960. Din 1956 a fost şi profesor de muzică la Institutul Teologic. Priceperea şi talentul său pedagogic au făcut să fie apreciat şi îndrăgit. Cei care l-au avut profesor şi dirijor îşi dădeau seama de sufletul său frumos şi de marele dar de muzician. Mereu vesel, generos, gata de a veni în ajutor celor în dificultate, se vedea că armonia este nota dominantă a vieţii sale. Pentru o bună reuşită a corului era în stare să lucreze cu fiecare corist în parte, minute în şir. "Hai, fiule, să luăm un şpriţ". Cu aceste cuvinte se adresa celor care veneau la repetiţie. Astfel, folosind mijloace bine adaptate, corul a ajuns să execute misse grele şi piese de mare virtuozitate.

Din 1960 până în 1972, când s-a pensionat, a activat ca vicar parohial şi organist la Galaţi. După pensionare revine la Iaşi, spre marea bucurie a ieşenilor. Moartea l-a surprins în urma unei banale gripe, în dimineaţa zilei de 10 ianuarie 1973. Cu o zi înainte, fusese la înmormântarea mamei sale, la Barticeşti. L-am văzut ieşind din catedrală. L-am salutat, întrebându-l şi de sănătate. Mi-a spus cu o voce răguşită: "Fiule, mi-i cam voalată vocea. Sper să treacă". A avut dreptate. A trecut la cele veşnice pentru a cânta cu îngerii şi sfinţii în armonia cerească.

La Liturghia de comemorare au venit coriştii, rugându-se cu pietate şi cântând printre altele splendida compoziţie a maestrului lor de altădată, unii dintre ei fiind formaţi de dânsul. Am pomenit cu această ocazie şi pe 15 din coriştii de altă dată, trecuţi şi ei la Domnul: Eugenia Vieru, Gheorghe Caciuc, Mariana Caciuc, Carol Lisacovschi, Ludovic Lisacovschi, Anton Bişoc, Ion Cojocaru, Radu Stancu, Giuseppe Rosini, Ştefan Gherghel, Mariana Cogut, Ana Pal, Valerica Migală, Francisc Herciu şi Francisc Dumea.

Dumnezeu să-i preamărească cu îngerii şi sfinţii săi!

Mons. Anton Despinescu