|
Între 22 și 26 ianuarie a avut loc la Manila (Filipine) Cea de-a IV-a Întâlnire Mondială a Familiilor. Din România au participat ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit de București, PS Alexandru Mesian, episcop de Lugoj, PS Vincențiu Ploieșteanul, episcop vicar patriarhal, și familia Constantin și Silvia Pantiș din Oradea. Prima întâlnire de acest gen a avut loc la Roma, în 1994, Anul Internațional al Familiei. După trei ani a urmat ceea ce Sfântul Părinte a numit reuniunea "de neuitat" de la Rio de Janeiro, la care au participat peste un milion de persoane; în anul 2000, familii din lumea întreagă s-au întâlnit la Roma pentru marele jubileu. "Întâlnirea (de la Manila) servește pentru a relansa în al treilea mileniu evanghelia familiei... Lumea are nevoie de un semn de speranță care să vină tocmai de la familiile creștine", a asigurat episcopul Romei cu câteva luni înainte de acest eveniment. În această direcție, Consiliul Pontifical pentru Familie a publicat 12 reflecții catehetice, în sprijinul pregătirii spirituale pentru întâlnirea din 23-26 ianuarie. Textul se centrează pe tema întâlnirii: "Familia creștină: vestea bună a celui de-al treilea mileniu". Reflecțiile amintesc de "misiunea [creștinilor] de a proclama cu bucurie și convingere vestea bună despre familii", fără a ceda "presiunilor culturale, indiferent cât de răspândite sau puternice ar fi ele". Asemeni întâlnirilor anterioare, evenimentul a fost precedat de o conferință pastoralo-teologică (22-24 ianuarie). În același timp s-a celebrat un congres pentru copii și tineri. Sâmbătă, 25 ianuarie, au fost celebrări euharistice în diferite limbi. Seara a avut loc o mare adunare în care au fost mărturii de viață și o festivitate a familiilor. Tot în aceeași seară a intervenit Sfântul Părinte, prin intermediul televiziunii. Liturghia de încheiere, prezidată de cardinalul Alfonso López Trujillo, președintele Consiliului Pontifical pentru Familie și trimisul special al papei la această întâlnire, a fost duminică, 26 ianuarie.
Scrisoare pastorală Căsătoria creștină și familia "Misterul acesta este mare" (Ef 4,32) Către toți confrații întru preoție, către toate sufletele consacrate, "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă" (Mt 19,6). Între marile valori pe care ni le-a încredințat Dumnezeu este și familia, când de la început Părintele ceresc l-a creat pe om bărbat și femeie, așa cum ne relatează cartea Genezei: "Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu: bărbat și femeie i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a zis: creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l" (Gen 1,27). Un adevăr fundamental, o instituție divină asupra căreia se îndreaptă însuși Isus, spunând: "Nu ați citit cum Creatorul i-a creat dintru început bărbat și femeie și a zis: pentru aceea omul va părăsi tată și mamă și se va alipi de femeia sa, iar amândoi vor deveni un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Prin urmare ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă" (Mt 19,4-6). Hotărârea lui Dumnezeu Tatăl rămâne în fața lui Isus un lucru sacru pe care nimeni n-are voie să-l atingă, să-l distrugă. Isus însuși sfințește această instituție născându-se și crescând în atmosfera familiei din Nazaret. Biserica, fidelă față de voința Părintelui ceresc și atentă la învățătura lui Cristos transmisă prin apostoli, a prezentat fără încetare sacramentul Căsătoriei ca pe o valoare fundamentală și ca pe o instituție înscrisă în planul veșnic al lui Dumnezeu și de neînlocuit. Catehismul Bisericii Catolice, inspirându-se din învățătura biblică și a întregii tradiții, preluând cele mai noi precizări ale Conciliului Vatican II, notează în termeni clari și convingători: "Căsătoria, comunitate intimă de viață și de iubire conjugală, a fost întemeiată de Creator și înzestrată de el cu legi proprii. Dumnezeu însuși este autorul căsătoriei (GS 48, §1). Vocația la căsătorie este înscrisă în însăși natura bărbatului și a femeii, așa cum a ieșit din mâna Creatorului. Căsătoria nu este o instituție pur omenească, în ciuda numeroaselor variații pe care le-a putut suferi în cursul veacurilor în diferite culturi, structuri sociale și atitudini spirituale" (CBC 1603). Căsătoria, așadar, intră în orânduirea divină ca o piatră de căpătâi a creației, ca un climat fericit al iubirii, ca un leagăn al vieții și ca o școală a armoniei și societății fericite. Căsătoria, care exprimă cel mai bine sensul și rolul familiei, este cadrul natural în ordinea creației prin care întreaga familie umană crește și se desăvârșește, făcând ca iubirea pe care Dumnezeu a sădit-o în inima omului să fie rodnică și motiv de adevărată fericire. Considerată celula societății de legislația civilă, ea trebuie să-și păstreze neîntinat locul și rolul în construcția firească a societății și necesită o ocrotire sfântă și serioasă din partea tuturor componentelor ei, atât din domeniu privat cât mai ales din domeniu public. În această ordine de idei, Biserica a înțeles și înțelege să ia mereu apărarea familiei întemeiată prin căsătorie.
Familia creștină - Căsătoria creștină, priorități ale misiunii pastorale După documentele de mare importanță ale Conciliului Vatican II, după intervențiile speciale făcute de papa Paul al VI-lea în Humanae vitae, enciclica despre responsabilitatea paternă și paternitatea responsabilă, prezentate cu deosebit curaj și claritate întregii lumi, după documentul programatic numit și magna carta a familiei creștine a Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, cu privire la pastorația căsătoriei creștine (1981), după Scrisoarea către familii (1994) și Novo millennio ineunte (2001), Biserica noastră dispune de un material vast care ne ajută să vedem cu adevărat aureola familiei creștine și, în același timp, în lumina acestor învățături, să vedem și umbrele și pericolele ce se abat asupra ei. Comisia care pregătește și coordonează desfășurarea Sinodului diecezan va prezenta spre dezbatere și spre analiză un material special cu referință la familia și căsătoria creștină și, desigur, va fi pentru fiecare creștin și pentru fiecare familie un prilej de profunde și trainice reflecții și hotărâri. Intenția mea este să chem pe fiecare preot și credincios să înceapă deja de pe acum să se îndrepte spre marele mister al familiei și al căsătoriei creștine și să se deschidă pentru a înțelege și a susține cu un nou elan și avânt vocația minunată a părinților într-o familie, precum și bucuria copiilor pentru un astfel de climat fericit voit de Dumnezeu și oferit de Tatăl tuturor prin Isus Cristos. Vă propun, în cele ce urmează, pentru o temeinică reflecție câteva părți din concluziile unui congres teologic pastoral care s-a desfășurat la Roma, în luna noiembrie a anului 2001, cu tema Familia creștină în "Familiaris consortio" a Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea la cel de-al XX-lea aniversar sub coordonarea Consiliului Pontifical pentru Pastorația Familiei. Păstori, teologi și experți în problemele familiei, invitați de Consiliul Pontifical pentru Familie, s-au reunit în zilele de 21-24 noiembrie, în aula veche a Sinodului în Vatican, pentru a celebra cel de-a al XX-lea aniversar de la publicarea exortației apostolice postsinodale Familiaris consortio a Sanctității sale Ioan Paul al II-lea, pentru a studia impactul și rolul acestui document pentru viitorul pastorației familiei. Așezând această exortație în contextul care explică geneza sa, participanții la congres au subliniat că acest document al Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea constituie într-o oarecare măsură magna carta, marea cartă a doctrinei și a învățăturii pastorale a Bisericii în ceea ce privește familia și slujirea sa în favoarea vieții. Ea aruncă multe lumini noi asupra problemelor care se pun pentru viitorul familiei. Analizând cu multă atenție ambientul social începând cu anul 1980 și până astăzi, participanții au putut constata câte amenințări s-au tot succedat și au pus în pericol familia. Numărul problemelor nu a scăzut, ci din contra a crescut: divorțul, cuplurile de fapt, manipularea embrionului uman, pilule contraceptive și avortive, noi definiții date familiei, contravenind familiei tradiționale formate din tată, mamă și copii. S-a produs și continuă încă să se producă o agresiune violentă din partea unor sectoare ale societății moderne, ajungându-se la o legalizare stranie a cuplurilor homosexuale, care pretind și primesc drepturi egale cu cele ale familiei tradiționale, cum ar fi dreptul la adopție, la educație, manifestare ce ridică probleme grave de ordin psihologic, social și juridic. Aceste dificultăți și probleme obligă Biserica și familia la o reanaliză a mesajului central pe care Sfântul Părinte îl prezintă în întreaga sa învățătură despre familie și mai ales în această magna carta - Familiaris consortio - care trebuie să fie "vestea cea bună" despre familie, așa cum a fost orânduită dintru început de către Creator și după cum a fost consacrată și sfințită de Cristos prin Duhul său. Dacă familia rămâne fidelă acestui proiect, ea devine evanghelizatoare și purtătoare de speranță.
O invitație mobilizatoare Făcând apel la această nobilă misiune care-i revine familiei creștine bazată pe căsătorie, Sfântul Părinte și experții teologi, care sunt chemați să pătrundă în misterul ei, se îndreaptă spre fiecare persoană și mai ales spre fiecare familie și o provoacă prin cuvintele: Familie, fii ceea ce ești! Încă și mai mult o încurajează și o provoacă să fie fidelă misiunii sale: Familie, crezi în ceea ce ești! (FC 6). Ne permitem să preluăm acest îndemn de suflet și să ni-l facem propriu în aceste zile și în acest timp sfânt al Sinodului diecezan, îndreptând spre toate familiile noastre din Dieceza de Iași și nu numai, chemarea sfântă: Familie, fii ceea ce ești! Familie, crezi în ceea ce ești! Încercând să facem portretul familiei așa cum reiese din învățătura biblică și din cea propusă de Biserică, îndrăgind acest mister de iubire care este familia și sacramentul căsătoriei, vrem să precizăm încă o dată: a) Familia este o "capodoperă a lui Dumnezeu" denumită și în termeni mai noi "arhitectura lui Dumnezeu". El este cel ce a conceput-o și care i-a stabilit frumusețea, valoarea și legile ce o conduc. Omul poate să contribuie și e chemat să o facă mereu, la frumusețea acestei capodopere, încercând să o ocrotească, să o curețe mereu de praful și mizeria ce se poate așeza peste ea de-a lungul veacurilor, învrednicindu-se astfel să fie considerat și el colaborator și coarhitect la această operă divină. b) Familia după planul veșnic al lui Dumnezeu este o comunitate de persoane care contribuie la desăvârșirea iubirii conjugale și la transmiterea vieții. Părinții sunt angajați astfel în slujirea vieții dând naștere la copii, astfel încât ei realizează acea fericită combinație și conlucrare între iubirea și binele propriu cu misiunea procreatoare care asigură continuitatea vieții. c) Familia este constituită și gândită de Creator ca o celulă fundamentală a societății. Prin faptul că ea asigură și slujește viața, că îi formează pe cetățenii de mai târziu, că le comunică mereu copiilor valorile umane care sunt capitale pentru o națiune, că îi introduce pe copii în societate, familia joacă un rol esențial în lume și este astfel patrimoniul comun al omenirii, fiind, așa cum o numește Conciliul Vatican II, prima și celula vitală a societății (FC 9). d) Familia, după afirmația Conciliului Vatican II și a Sfântului Părinte în Familiaris consortio nr. 49, este pe drept considerată și numită o Biserică în miniatură - Ecclesia domestica, unde se proclamă încă din primele zile evanghelia, se mărește necontenit credința, se îmbogățește și se desăvârșește cateheza prin trăirea în comun a adevărurilor de credință prin exemplul părinților și al fraților mai mari și prin rugăciunea comună. e) Familia este o comoară de mare preț care, o dată descoperită trebuie oferit totul pentru a o deține, pentru a o ocroti și în felul acesta pentru a fi fericiți.
Concluzie În acest sens, cu o convingere profundă, îndrept spre fiecare - preot, suflet consacrat, tânăr și tânără - și mai ales spre fiecare familie, un îndemn părintesc și o chemare sfântă: ceea ce Dumnezeu a creat și a realizat, omul să nu uite niciodată. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă! Dumnezeu trebuie să rămână prezent cu iubirea sa în fiecare familie și în fiecare casă, ca să avem pe pământ climatul fericit din sânul Sfintei Treimi, climat de iubire și de pace, leagăn de adevărată viață și oază de fericire. Implorăm ocrotirea Familiei din Nazaret, a Mariei și a sfântului Iosif, ca, prin harul și lucrarea Duhului Sfânt, să avem în lume și în Dieceza de Iași atâtea lăcașuri de fericire, câte familii creștine avem. O părintească îmbrățișare și binecuvântare, Iași, 22 ianuarie 2003 + Petru Gherghel, episcop de Iași
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |