Rahitismul

Rahitismul carenţial este o boală nutriţională (carenţă, lipsa vitaminei D din alimentaţie) specifică perioadei de creştere rapidă (0-1 an) având drept consecinţă perturbarea metabolismului fosforului şi calciului, deci o mineralizare slabă a scheletului osos. Oasele se deformează. Este ca şi cum ne-am imagina o casă care are stâlpi de rezistenţă, dar fără ciment în aceştia şi în ziduri, casa fiind organismul uman, iar stâlpii scheletul. Fără ciment "casa" se deformează.

Care sunt cauzele rahitismului?

• Alimentaţia neechilibrată, săracă în lapte, brânză, ouă, carne, legume, fructe, dar cu exces de făinoase.
• Lipsa expunerii corespunzătoare la soare (însorire insuficientă, gradul crescut de poluare în atmosferă). Soarele are rolul de a transforma vitamina D din organism într-o formă activă cu rol în fixarea calciului în oase.
• Aplicare incorectă sau incompletă a profilaxiei cu vitamina D şi renunţarea la administrarea ei după vârsta de 1 an fie din neglijenţa părinţilor, fie din cauza omisiunilor medicilor sau a asistenţilor medicali.
• Cauze legate de mamă care a avut în cursul sarcinii o alimentaţie săracă în vitamina D şi nu a primit vitamina D ca supliment (ca medicament).
• Cauze ce ţin de individ, de copil (prematur, tegumente hiperpigmentate) care cresc nevoia în vitamina D.

Ce semne prezintă un copil rahitic?

• Craniotabes: senzaţie de minge de ping-pong la apăsare uşoară a oaselor craniului în zona occipitală.
• Deformări ale cutiei craniene: bose frontale (umflături).
• Fontanela anterioară deschisă larg după opt luni.
• "Mătănii costale" adică nodozităţi la nivelul cutiei toracice, anterior dispuse.
• Torace deformat, lărgit la baze.
• Incurbare anterioară a tibiei.
• Picioare în "X"
• Picioare în "paranteză".
• Schimbarea ordinii de apariţie a dinţilor.
• Lipsa tonusului muscular.
• Convulsii.
• Ţipăt laringian.
• Tegumente palide, transpiraţii, tendinţă de infecţii repetate.

La copilul mare semnele rahitismului sunt:

• Tetania (spasmofilia).
• Lipsa tonusului muscular.
• Oboseală, irascibilitate, sau randament şcolar scăzut.
• Deformări ale coloanei vertebrale (cifoza).
• Dificultăţi la mers.

Peste decenii rahitismul netratat va constitui pentru individul respectiv cauza principală a osteoporozei, boală invalidantă prin deformările grave pe care le poate produce şi prin riscul mare de fracturi spontane. Desigur, a preveni este mult mai uşor decât a trata.

Care sunt măsurile de prevenire ale rahitismului?

• Alimentaţia cu lapte matern cel puţin 6 luni a sugarului.
• Expunerea la aer curat şi la soare a sugarului din primele zile de viaţă.
• Cură helio-marină a copilului peste un an.
• Camera de locuit însorită şi aerisită.
• Baie zilnică, masaj, gimnastică.
• Ghete cu talpă flexibilă până la trei ani.
• Diversificarea corectă a alimentaţiei sugarului şi apoi o dată cu creşterea, o alimentaţie corectă sub îndrumarea medicului de familie.
• Profilaxia rahitismului cu calciu şi vitamina D sub formă medicamentoasă până la un an şi după, dacă este necesar, mama respectând programarea făcută pentru acesta de către medicul de familie.

Cum se tratează rahitismul o dată instalat?

Obligatoriu va fi făcută internarea într-un serviciu medical specializat pentru investigaţii.

Tratamentul este de lungă durată şi va fi efectuat de medicul pediatru în colaborare cu medicul de familie. Un rol important revine gimnasticii medicale care va trebui efectuată permanent cu scop de întreţinere a tonusului muscular.

Cele mai indicate produse farmaceutice pentru profilaxia rahitismului sunt: calciul lactic, vitamina D2 pe cale orală, vitamina D3 pe cale intramusculară şi vitamina C. Pentru tratamentul rahitismului cele mai indicate sunt: calciul gluconic, vitamina D3 sub formă de picături (Vigantol).

Pentru tratamentul tetaniei (spasmofiliei) cel mai folosit este produsul calciu plus vitamina D3, magneziu forte plus vitamina B6, vitamina B1, vitamina B6 pe cale intramusculară.

În crizele de tetanie se poate folosi cu succes calciu gluconic injectat intravenos sau clorocalcin pe cale orală.

În final revenim, subliniind importanţa prevenirii rahitismului şi prin aceasta a tuturor consecinţelor neplăcute pe care le determină asupra organismului uman.

Dr. Doina-Lucia Amza, medic de familie