Lumină sau întuneric?

Sărbătoarea sfântă a Paştelui a trecut deja, dar a lăsat vreo urmă în sufletele noastre? Iată o întrebare la care ar trebui să răspundem cu sinceritate. Să căutăm un moment de pace în care să stăm de vorbă cu noi înşine. Mulţi dintre noi vom spune că într-o lume atât de copleşită de probleme nu găsim timp liber nici pentru a respira. O agitaţie continuă ne guvernează viaţa, o agitaţie în spatele căreia nu se găseşte nimic constructiv, nimic dătător de speranţă.

"Ieşiţi din mormintele voastre, aşa cum a făcut Lazăr, şi mergeţi în lumină!", ne-a îndemnat în una din duminicile Postului Mare un părinte. De decizia pe care o luăm nu peste o zi, nu peste o săptămână, ci în acest moment depinde traiectoria noastră ulterioară. Dar cine câştigă în războiul întuneric versus lumină?

Trăim vremuri grele în care banul ia decizii. Am uitat că şi noi, oamenii, avem puterea de a hotărî. Lucrăm în slujba acestui stăpân nemilos şi nesătul care ne acaparează din ce în ce mai mult: banul. Am uitat de Dumnezeu, de mântuirea sufletuluiĽ Pentru a ne asigura un trai decent suntem gata să facem compromisuri fără să ne gândim la curăţia sufletului. Suntem atât de preocupaţi de câştiguri facile încât uităm de implicaţiile negative pe care le-ar putea avea acţiunile noastre. Abia atunci când totul se dărâmă în jurul nostru ne dăm seama că nu acesta ar fi trebuit să fie drumul ales, că temelia pe care s-au înălţat faptele şi gândurile noastre nu a fost deloc trainică, surpându-se la prima rafală de vânt.

Alegerea noastră se reflectă în deciziile luate zilnic, în felul în care ne privim semenii. Dacă suntem ironici, iritabili, dispreţuitori e clar că am votat cu întunericul. Să vezi pe cineva care îţi cere o mână de ajutor, iar tu să rămâi mut la strigătul lui sau, mai grav, să-i adresezi cuvinte injurioase reprezintă un act al întunericului, al păcatului. Oare cine poartă vina într-un astfel de caz? Să fie un anturaj periculos, un mediu familial lipsit de căldură sau o educaţie religioasă precară?

Am văzut de multe ori persoane care înjură în mod gratuit. Nimic nu justifică cuvintele urâte şi totuşi ei persistă în greşeală. Se spune despre unii intelectuali că printr-un astfel de limbaj se descarcă, astfel contracarează stresul. Total greşit! Noi toţi trebuie să ştim să ne controlăm limbajul şi nu numai.

Să ne oprim preţ de o clipă şi să privim în interiorul nostru. Dacă ar exista un aparat care să ne facă o analiză amănunţită, cu siguranţă ar identifica o multitudine de puncte slabe care ne afectează întreaga existenţă.

Oare nu a sosit momentul să ne schimbăm atitudinea, să alegem lumina? Un zâmbet, o vorbă bună, uitarea de sine atunci când îi ajutăm pe cei din jur să fie de acum coordonatele vieţii noastre. Să încercăm să fim mai buni, mai toleranţi pentru a putea "păşi în lumină".

Să venim la biserică şi să cântăm din tot sufletul "Cristos a înviat!" Să-i spunem un "da" hotărât vieţii, luminii lui Dumnezeu!

Iuliana Şuşnea