Parohia Valea Mare

Valea Mare este un sat din actuala comună Faraoani, judeţul Bacău, aşezat în regiunea dealurilor din dreapta Siretului, pe valea pârâului cu acelaşi nume, afluent pe dreapta al Siretului, în partea de nord a satului Faraoani. Până la actuala împărţire judeţeană a teritoriului, era sat aparte şi în trecut a fost chiar şi centru comunal.

Împreună cu satul Faraoani, satul Valea Mare a fost inclus în toate relaţiile despre situaţia bisericilor catolice din Moldova.

La început a fost un singur sat - Faraoani - aşezat la gura văii pârâului Valea Mare, în jurul Bisericii din cimitirul actual. În cimitirul comun Valea Mare-Faraoani, există o biserică veche din lemn. Existenţa acestei biserici este menţionată, pentru prima dată, de relaţia din anul 1641 a episcopului Petru-Bogdan Baksic, apoi şi de relaţia din anul 1643 a episcopului Bartolomeo Basetti, care ne arată şi dimensiunile bisericii, anume 12x5 paşi. Biserica a fost reparată de mai multe ori; o reparaţie mai însemnată i s-a făcut în anul 1828.

În perioada marilor tulburări politice care au dus la marele exod al catolicilor din Moldova, între anii 1682 şi 1750, când toţi credincioşii satelor care erau pe "drumul mare" de scurgere a trupelor spre Polonia, au părăsit aşezările care s-au pustiit, cei din Faraoani n-au părăsit satul şi numai în cazuri extreme se ascundeau în desişul pădurii. Cu trecerea timpului s-a dovedit că satul nu trebuie să fie la "drumul mare", începând părăsirea vetrei vechi a satului, o parte dintre ei au trecut partea dreaptă a pârâului Valea Mare fixându-se pe vatra actuală a satului Faraoani, iar altă parte s-a retras în capătul văii pârâului Valea Mare, în vatra actuală a satului Valea Mare. În acest fel s-au format două aşezări distincte: Faraoani şi Valea Mare, iar în vatra veche a rămas numai biserica şi cimitirul care o înconjoară, cimitir comun pentru ambele sate.

Nu putem trece cu vederea locul de pelerinaj de la "Ciciola". Originea acestui loc este foarte confuză în memoria localnicilor. Se spune că aici s-ar fi îngropat morţii de la o epidemie de ciumă foarte puternică şi pelerinajul se face ca mulţumire că au scăpat de ciumă sau de alte întâmplări ciudate. Istoria ultimilor 150 de ani din existenţa catolicilor pe aceste locuri este bine cunoscută şi nu se pomenesc epidemii care circulă cu privire la originea pelerinajului Ciciola. "Poiana" în discuţie este amintirea unui capitol însemnat din vitregiile prin care a trecut catolicismul din Moldova.

Parohia Valea Mare a fost redeschisă în anul 1953 prin dezmembrare de la Parohia Faraoani. Primul paroh de Valea Mare a fost pr. Ioan Minuţ în perioada 1952-1975 (decedat la 7 ianuarie 1996 şi înmormântat la Cleja). Al doilea paroh a fost pr. Ciril Blaj, în perioada 1975-1983. Al treilea paroh a fost pr. Lucian Luca în perioada 1983-1999 (decedat la 6 decembrie 2000 şi înmormântat la Valea Mare). De la 1 mai 1999 a fost numit actualul paroh de Valea Mare, pr. Viorel Ababei.

Au mai activat ca vicari parohiali: pr. Petru Patraşcu (1953-1955), pr. Pavel Chelaru (1984-1986), pr. Cazimir Biur (1986-1987), pr. Giurgi Ghiurca (1989-1991), pr. Anton Jicmon (1991-1993), pr. Cristinel Antoci (1995-1997), pr. Cristinel Vacaru (1997-1999), pr. Petru Bogdan Răchiteanu (1999-2001) şi de la 1 august 2001 pr. Gabriel Bucur.

Actualmente satul este format din patru sectoare: Valea de Jos, Valea de Sus, Valea Dragă şi Costiţa.

La 31 decembrie 2001 la Valea Mare erau 802 familii cu un număr total de 2.484 de credincioşi.

Parohia Valea Mare a oferit şi oferă pentru Biserică vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată. Putem aminti pe cei 18 preoţi în viaţă, un diacon, un frate călugăr şi nouă seminarişti; şase preoţi activează în Dieceza de Iaşi, şapte în străinătate, patru în Ardeal şi în Banat şi unul în Arhidieceza de Bucureşti. Nu este lipsit de importanţă faptul că din Valea Mare au fost consacraţi doi episcopi (unul în viaţă în persoana Mons. Anton Coşa, episcop de Chişinău, iar celălalt, trecut la cele veşnice, episcop Ioan Duma, OFMConv). Tot din Valea Mare întregesc buchetul de vocaţii călugăreşti cele 59 de surori răspândite în 11 institute şi congregaţii din ţară şi străinătate. Mai amintim că în localitate este şi Casa "Neprihănita Zămislire" în care activează Surorile "Misionare Franciscane de Assisi" (Del Giglio).

Pr. Viorel Ababei