Mai aproape de cer

În perioada 21 martie - 8 aprilie am avut binecuvântata ocazie de a fi prezent în Ţara Sfântă pentru a-l ajuta pe pr. Iosif Dorcu în munca de păstorire a românilor care muncesc aici, dar şi pentru a vedea locurile sfinte.

Auzisem de la preoţii care au vizitat Ţara Sfântă că cea mai bună cale de a o cunoaşte este o vizită personală. Numai atunci poţi pătrunde cu adevărat realitatea acestei ţări binecuvântate şi numai atunci se pot înţelege mai bine Evangheliile. Într-adevăr, este un mare privilegiu să te afli lângă un loc sacru şi să citeşti sau să ţi se citească din Evanghelie ceea ce este legat de acel loc.

Prima impresie pe care o ai când ajungi în Ţara Sfântă (după ce treci de filtrele şi de controalele amănunţite), e că parcă totul acolo este mai aproape de cer. Prin contactul personal cu locurile sfinte, cu Betleemul (care a doua zi a fost încercuit de evrei), Nazaretul, Muntele Tabor, Betania, Ghetsemani, Calea crucii, biserica Sfântului Mormânt etc., toate acestea te fac să te simţi mai aproape de cer.

Acest sentiment îl simţi şi din întâlnirea cu credincioşii români, majoritatea din Moldova, care lucrează în Ţara Sfântă.

I-am întâlnit la celebrările liturgice din oraşul Ierusalim în Duminica Floriilor şi în Duminica Paştelui unde au participat aproape 800 de persoane de prin toate satele noastre catolice: Pildeşti, Gherăeşti, Adjudeni, TămăşeniĽ

În Duminica Floriilor am participat şi noi, românii, cu aproape 300 de credincioşi (duminica se lucrează în Israel) la drumul parcurs de Isus Cristos de pe coasta Muntelui Măslinilor, de la Betfaghe, până la Ierusalim. Procesiunea cu ramuri de palmier şi de măslini s-a încheiat în cetatea Ierusalim unde patriarhul, care a participat şi el la procesiune, a dat binecuvântarea finală în curtea Mănăstirii Părinţilor Albi.

Liturghia din noaptea de Paşti a avut loc la biserica "Sfântul Anton" din Jaffo, unde au participat aproximativ 1.500 de români. A fost o Liturghie emoţionantă. Le-am şi spus oamenilor că dacă soţiile lor i-ar auzi cum cântă şi cum participă la sfânta Liturghie nu le-ar veni să creadă!

Într-una din sâmbete am fost şi într-un loc pustiu numit Devira. Aici se află un mic număr de muncitori de prin jurul Bacăului: Nicolae Bălcescu, Gioseni etc., care m-au impresionat. Liturghia s-a celebrat în baraca lor şi pe masa de altar, deşi era în pustiu, erau flori care cresc prin acele locuri. Când am ajuns noi, ei erau în căutare de flori. De ce? Pentru că totul trebuie să fie ca acasă. Şi cu ce bucurie ne aşteptau!

O dată la două săptămâni se merge şi la Haifa, oraş lângă port, construit la poalele Muntelui Carmel. Peisajul acestui oraş este dominat de domul poleit cu aur al templului cultului Bahai, aşezat în fostele grădini persane. Biserica este foarte frumoasă. La Liturghie au participat cam 150 de credincioşi, în mare parte din Pildeşti. Şi aici bucuria a fost deosebită. Am fost în multe localităţi unde stau românii. Nu reţin numele acelor localităţi, dar reţin bucuria şi fericirea tuturor care îl aşteptau pe părintele să vorbească şi să afle noutăţi despre casă, despre ţară.

Un alt moment emoţionant a fost şi Calea sfintei cruci pe care am parcurs-o în ziua de miercuri a Săptămânii Sfinte chiar pe locul pe unde a trecut Isus. De o parte şi de alta a acestui drum sunt magazine arăbeşti. Se vorbeşte, se cântă, dar nu au putut distrage atenţia grupului de români, cam 80 de persoane, care se rugau.

Sunt multe lucruri foarte frumoase pe care le-am vizitat, unde m-am rugat şi am meditat. Impresionantă a fost şi sfânta Liturghie pe care am celebrat-o duminică dimineaţa la ora 6.00 la Sfântul Mormânt. Atmosfera, emoţia, dragostea, dorinţa de a te întâlni cu Isus Cristos au fost ca ale femeilor care în dimineaţa de Paşti au mers să ungă trupul lui. La celebrare au participat şi surorile borromite din România.

E o mare plăcere pentru mine să povestesc, retrăind acele clipe minunate, vizita în ţara lui Mesia. Tot ce am trăit şi am văzut m-au făcut să mă simt mai aproape de cer, de Dumnezeu, de lume.

Pr. Daniel Ghitiu