Scrisoare către fiul meu

Dragă fiule,

Doresc ca aceste rânduri să te găsească sănătos, conştient de ceea ce ai de făcut şi te aşteaptă de acum înainte. Am ajuns cu bine acasă (am prins trenul) şi deocamdată toate sunt bune.

Aparent, eu am suportat mai uşor (cu toate că nu am înţeles pentru ce ne-ai făcut nouă aceasta) ruşinea şi dezamăgirea de care am avut parte alaltăieri când am fost la tine. Ieri eram hotărât să nu-ţi mai scriu, dar astăzi m-am gândit să-ţi mai acord o şansă. Nu suntem dezamăgiţi, suntem dezolaţi. Mama a intrat într-o apatie aproape totală. Prima noapte n-a dormit, a plâns continuu; luni nu a mâncat şi cu greu am reuşit cât de cât în dimineaţa aceasta să o împac. O cunoşti foarte bine şi ştii cât este de sensibilă, ştii problemele ei de la serviciu şi gândeşte-te că au rămas minore faţă de ceea ce ai binevoit să-i faci tu. Sigur, greşesc că vreau să-ţi spun, dar vreau să ştii că te iubeşte foarte mult, aşa că suferă pe măsură. Tu ce spui, merită? De mic te-am luat cu mine peste tot, aşa că ştii foarte bine cât şi cum am muncit amândoi numai să fie bine în casă. Gândeşte-te că am lucrat aproximativ 12 ani numai tură de noapte ca să nu te dau în primii ani la creşă şi apoi să ai pe cineva acasă, să aibă cine să-ţi dea ghiozdanul măcar. Nu crezi că ar fi timpul să mai laşi şi tu de la tine, să mai taci din gură şi să nu mai fii pe primul plan? Consumă-ţi energia alergând pe terenul de fotbal şi nu făcând ghiduşii în clasă. Dacă vrei să fii pe primul plan, fii la învăţătură, că nu deranjezi pe nimeni...

Ai să spui că nu ai nevoie de modele, dar, te rog, copie ce-i bun de la aceia care nu au probleme. Cred că nu îţi interzice nimeni să ai idei sau opinii proprii, dar cu condiţia să se încadreze în spaţiul delimitat. Şi în societate îţi este permis să faci ce vrei, cu condiţia să te încadrezi în ţarcul delimitat de legile statului; orice abatere se pedepseşte! Nu vreau să fiu pedant şi sunt sigur că ai înţeles exact ce am vrut să spun.

Am făcut această divagaţie din nevoia de a mă disculpa un pic în faţa propriei conştiinţe, să nu-mi pot reproşa că "nu l-am învăţat de ajuns", "dacă îi spuneam de mai multe ori poate că...". Ne aşteptam (poate ne făceam iluzii) ca după atâta muncă să avem parte şi de ceva mulţumire. N-a fost să fie. Suntem părinţii tăi; iertăm şi aşteptăm în continuare, dar trebuie să conştientizezi că noi nu prea mai avem mult timp de aşteptat. Trebuie să te schimbi cât mai repede, altfel mama se topeşte cu totul. Trebuie să ne suni cât mai repede şi să ne spui că profesorii tăi ar avea motive să constate schimbarea ta în bine. Trebuie să îţi spun un lucru pe care şi tu îl ştii foarte bine, şi anume că nu cred că mama mai rezistă în faţa unei asemenea încercări. Una este să nu poţi şi alta este să nu vrei. M-a rugat mama să-ţi spun că nu va mai merge la tine până când nu vor fi motive de bucurie. Nu din răutate, dar pur şi simplu nu mai rezistă. A investit în tine un capital enorm (în primul rând moral) şi acum suferă enorm. Să ştii că prin ceea ce ţi-am scris nu vreau să te sperii, ci doar să te conştientizez de adevărata atmosferă din familie. Ştii că prefer relaţia de prietenie între mine şi tine. Luptă cu tine însuţi, cu temperamentul tău, fii mai maleabil, condescendent, ascultător, disciplinat şi roagă-te. Dacă toţi merg înainte, tu nu poţi sta de-a curmezişul: vei fi dat la o parte. De ce să nu recunoaştem că de cele mai multe ori suntem subiectivi, gândim sub impulsul dorinţei. Nu tot timpul avem dreptate, trebuie să ţinem cont şi de părerea celor din jur atunci când trăim în colectiv, chiar dacă acest lucru aparent ne ştirbeşte un pic din personalitatea proprie. În ceea ce mă priveşte, voi merge la tine când voi afla că te-ai îndreptat măcar 50% şi eşti pe calea cea bună.

În final îţi spun că noi credem (încă) în schimbarea ta în bine şi aşteptăm ca acest lucru să se întâmple cât mai curând.

Îţi dorim sănătate, minte multă ca să faci exact ceea ce trebuie, succes la carte şi Dumnezeu să te aibă în pază.

Cu drag şi cu speranţă, tata.

P.S. - Sâmbătă împlinim câţiva ani de la cununia noastră. Îţi voi da un telefon, poate ai să-i spui ceva mamei.