Identitatea catolicilor din Moldova (I)

Problemele legate de originea catolicilor din Moldova par a nu avea sfârşit. Speculaţiile etnice la adresa celor ce s-au declarat de religie romano-catolică la acest ultim recensământ au generat şi generează multiple discuţii. Mulţi au fost chestionaţi după un şablon stabilit dinainte şi au fost "încondeiaţi" după interesele cenzorilor sau ale altor instanţe superioare. Includerea în schemele de evidenţă a etniei "ceangău" denotă un "fals istoric", deoarece, aşa cum s-a arătat în rubricile similare din numerele trecute ale prezentei reviste, catolicii din Moldova au fost dintotdeauna "români catolici moldoveni" (ep. Mihai Robu).

Realitatea că majoritatea catolicilor din Moldova sunt "români neaoşi" nu are nevoie de prea multe comentarii şi dezbateri, întrucât avem dovezi de necontestat în apărarea originii noastre române. Documentele istorice atestă românitatea catolicilor care au venit din diferite colţuri ale ţării şi s-au stabilit în Moldova. În cele ce urmează vă prezentăm doar câteva date concludente.

Prezenţa catolicilor pe teritoriul Moldovei este consemnată documentar încă din prima parte a secolului al XIII-lea, când călugării dominicani reuşesc să încreştineze cumanii, un popor migrator ce se afla temporar în partea de sud a Moldovei, la est de Carpaţi. Oare aceştia erau "ceangăi" sau "maghiari"? Pentru aceştia papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a aprobat în anul 1227 înfiinţarea Episcopiei de Milcov (1227-1241). Un an mai târziu, episcopul Teodoric a schimbat denumirea eparhiei în "Episcopia Cumanilor", ceea ce a stârnit proteste din partea ierarhilor maghiari. Acestora episcopul cumanilor le-a spus: "Oare în Biserica lui Cristos nu pot paşte alăturea lupul cu mielul? De ce oare nu pot sta împreună şi secuiul cu valahul şi cumanul?" Din acest context ne dăm bine seama că locuitorii care aparţineau acestei episcopii de pe teritoriul Moldovei nu erau maghiari, ci cumani încreştinaţi.

După câţiva ani, în urma eşuării convenţiei de unire ce s-a lansat la Conciliul Ecumenic din Lyon (1274), Sfântul Scaun a decis ca Biserica Catolică din Moldova să fie supusă Mitropoliei de Lvov, nu unei episcopii maghiare. Apoi, în timpul voievodului Laţcu (1365-1374), minoritatea catolică din Moldova a trecut sub autoritatea directă a Sfântului Scaun. În acest context, în urma unor cereri adresate papei Grigore al XI-lea (1370-1378) de însuşi domnul Moldovei, la 9 martie 1371 s-a înfiinţat Episcopia de Siret (1371-1434). Ce naţionalitate aveau catolicii din această vreme? Cu siguranţă erau de naţionalităţi diferite (saşi, secui, români), fiind descendenţii celor care, "ademeniţi de belşugul Moldovei", au venit din diferite colţuri ale Ţării Ungureşti. Din acest motiv, în documentele vremii şi nu numai, au fost numiţi "catolici unguri", adică "catolici veniţi din Ţara Ungurească". În această conjunctură au fost trimişi în Moldova mai mulţi episcopi şi preoţi unguri. Unii dintre aceştia făceau "propagandă maghiară", fapt pentru care a fost necesară intervenţia Sfântului Scaun în vederea transferării lor în Transilvania sau în alte ţări. Putem prezenta numeroase asemenea cazuri, dar considerăm că nu este aici locul cel mai potrivit.

Fiind desfiinţată Episcopia de Siret şi crescând numărul catolicilor din Moldova, la începutul secolului al XV-lea s-a înfiinţat Episcopia de Baia (1413-1523).

Oare catolicii din acest oraş erau "ceangăi" sau unguri? Răspunsul credem că îl dă însuşi Sfântul Scaun prin Ioan al XXIII-lea (1410-1415) care a pus noua episcopie sub dependenţa Mitropoliei de Lvov, nu a uneia din Regatul Ungariei. În această perioadă, deoarece secuilor din Transilvania le-au fost luate "drepturile şi privilegiile", au continuat emigrările catolicilor în Moldova. Venind aici, mulţi români, secui, unguri ori saşi au primit denumirea de "ceangăi", adică "şi-au părăsit ţara şi s-au înstrăinat de ceea ce au avut".

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Moldova, ca de altfel întreaga Europă de Răsărit, a fost străbătută de un puternic curent promovat de iezuiţi prin care se intenţiona readucerea ortodocşilor la unirea cu Biserica Catolică. În acest sens, preotul iezuit Stanislau Warszewicz, sprijinit de domnitorul Moldovei, Petru Şchiopul (1574-1579; 1582-1591), de sfetnicul Bartolomeu Brutti şi de mitropolitul Sucevei, Gheorghe Movilă, cu aprobarea cardinalului Aldobrandini, a iniţiat un plan care prevedea înfiinţarea unei episcopii catolice sufragane celei de Lvov (Regatul Poloniei). De ce noua episcopie din Moldova trebuia să depindă de o mitropolie poloneză şi nu de una din altă ţară? (va urma)

Pr. Alois Moraru