Biserica Română Unită cu Roma

Biserica Română Unită cu Roma consideră, prin vocea ierarhilor ei, că în România sunt încălcate în continuare dreptul şi libertatea religioasă. Prin comunicatul emis de mitropolitul greco-catolic de la Blaj, ÎPS Lucian Mureşan, la data de 16 martie, în urma conflictelor dintre greco-catolicii şi ortodocşii din Ocna-Mureş (jud. Alba), se specifică: "Situaţia de la Ocna-Mureş, care se aseamănă mult cu situaţia Bisericii Greco-Catolice din anul 1948, dovedeşte că în România dreptul la libertatea religioasă şi orice principiu al unui stat de drept sunt constant şi flagrant încălcate. Considerăm că astfel de acţiuni anticonstituţionale şi de intoleranţă religioasă nu slujesc intereselor naţiunii române angajată deja în procesul de integrare în structurile democratice euro-atlantice".

Fără lăcaşuri de cult

Conflictele interconfesionale între ortodocşi şi greco-catolici, care durează de mai mulţi ani în Ardeal, au atins cote alarmante în ultimul timp în Ocna-Mureş (judeţul Alba). După ce biserica în litigiu a fost atribuită cultului greco-catolic, printr-o sentinţă definitivă şi executorie, pronunţată la începutul anului acestuia, de Curtea de Apel de la Alba-Iulia, în noaptea de vineri spre sâmbătă (15-16 martie), ortodocşii de la Ocna-Mureş au reuşit să recucerească o biserică în care greco-catolicii îşi ţineau slujbele de mai bine de o lună de zile, deşi în localitate mai există două biserici ortodoxe.

Printr-o scrisoare adresată de patriarhul României, Teoctist, ministrului justiţiei, Rodica Stănoiu, la data de 12 martie, patriarhul Bisericii Ortodoxe PF Teoctist, incriminează "implicarea instanţelor judecătoreşti laice în problemele patrimoniale şi disciplinare bisericeşti". Invocând Decretul 358/1948 şi Decretul lege 126/1990, care stipulează că patrimoniul ce a aparţinut cultului greco-catolic şi a fost preluat de Biserica Ortodoxă, este o problemă de competenţa exclusivă a Comisiei Mixte de Dialog. Preafericitul Teoctist contestă dreptul instanţelor judecătoreşti de orice grad de a pronunţa hotărâri în litigii ce privesc cele două biserici "indiferent dacă problema în discuţie este dreptul de proprietate, folosinţă, abitaţie, uz asupra bunului respectiv".

În legătură cu scrisoarea trimisă de către patriarhul Teoctist ministrului Justiţiei, Rodica Stănoiu, prin care se cere ca litigiile patrimoniale dintre cele două biserici să nu mai fie judecate de către instanţele juridice din România, reprezentanţii Mitropoliei de la Blaj susţin că este vorba de un abuz, fiind încălcat dreptul constituţional care precizează că fiecare persoană din ţară se poate adresa neîngrădit Justiţiei. De asemenea, Asociaţia Avocaţilor Greco-Catolici a înaintat publicităţii un protest, condamnând respectiva scrisoare patriarhală, dar şi gestul ministrului Justiţiei, Rodica Stănoiu, care a distribuit acel document tuturor Curţilor de Apel, creând un mediu ostil pe viitor, în ceea ce priveşte cauzele în care sunt implicate comunităţile greco-catolice din Ardeal.

Într-un comunicat din partea Departamentului pentru Relaţiile cu Mass-Media al Ministerului Cultelor şi Culturii se specifică: "Ministerul Culturii şi Cultelor a luat act cu îngrijorare de existenţa unor nedorite situaţii conflictuale locale între unele comunităţi ortodoxe şi greco-catolice din Transilvania şi doreşte rezolvarea cât mai rapidă în spiritul dialogului şi al înţelegerii creştine a diferendelor patrimoniale". După ce precizează că Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) a preluat sau i-au fost retrocedate 150 de biserici de la Biserica Ortodoxă Română, comunicatul subliniază că intră în sarcina Comisiei Mixte de Dialog rezolvarea problemelor patrimoniale, statul nefiind parte componentă a acestei comisii.

Prin Decretul nr. 9 din 31 decembrie 1989 a fost abrogat Decretul 358 din 1948, emis de regimul dictatorial, ilegalitate care a generat atunci jefuirea Bisericii de toate bunurile patrimoniale, inclusiv lăcaşuri de cult, biserici şi mănăstiri şi trimiterea în temniţele cele mai dure, în lagăre, gulaguri şi colonii de muncă a tuturor slujitorilor şi credincioşilor care au refuzat conformismul, în frunte cu cei 12 ierarhi, din care nouă s-au stins din viaţă în timpul prigoanei comuniste.

După relegalizarea Bisericii Române Unite, Greco-Catolice, din decembrie 1989, în satele şi oraşele din Ardeal au început să se reînfiinţeze vechile parohii unite. Au trecut aproape 13 ani de la Revoluţie. Şi astăzi credincioşii Bisericii Greco-Catolice sunt nevoiţi să-şi oficieze slujbele religioase în multe cazuri prin pieţe, cimitire, şcoli, curţi şi case. Justificat, ne putem întreba: oare s-ar putea spune că se bucură de libertate?

Există o Comisie Mixtă de Dialog Ortodoxo - Greco-Catolic. Început în urmă cu şapte ani, pentru rezolvarea unor probleme patrimoniale, dialogul dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) a rămas doar la nivelul dialogului şi analizelor. Ultima întâlnire a avut loc în ziua de 27 septembrie 2001, la reşedinţa Episcopiei Greco-Catolice din Lugoj. Este vorba de Cea de a VI-a Întâlnire a Comisiei Mixte de Dialog Ortodoxo - Greco-Catolic. În prima parte a discuţiilor, ierarhii ortodocşi au prezentat evoluţia pe plan local a dialogului dintre cele două Biserici, cu realizările şi cu problemele rămase în discuţie. Partea greco-catolică şi-a menţinut cererea de a-i fi restituite catedralele, bisericile protopopiale şi, acolo unde există două biserici, dintre care una greco-catolică, aceasta să le fie restituită greco-catolicilor sau să li se permită măcar slujirea alternativă. S-a convenit ca următoarea întâlnire să se ţină în septembrie 2002, la sediul Episcopiei Ortodoxe a Aradului.

În Banat, ÎPS mitropolitul Nicolae a înţeles să restituie nu numai catedrala episcopală, dar şi unele biserici a căror returnare a fost posibilă. De asemenea, şi ÎPS Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor a înţeles să restituie fraţilor ucraineni greco-catolici o bună parte din lăcaşurile de cult.

Încă din anul 1990, la numai câteva luni de la eliberarea de sub jugul comunist, preşedintele CPUN, Ion Iliescu, promitea în faţa reprezentanţilor la cel mai înalt nivel al celor doua biserici naţionale restituirea tuturor bunurilor mobiliare şi imobiliare. S-a elaborat un Decret lege, cu nr. 126, din 24 aprilie 1990, care la articolul 2 prevedea "restituirea către Biserica Greco-Catolică a bunurilor preluate de către stat în starea lor actuală". Nu s-a realizat mare lucru din această promisiune şi prevedere legală, pentru că înfăptuirea ei a fost încredinţată unei comisii care timp de 12 ani nu a funcţionat.

Biserica Ortodoxă se confruntă de fapt cu o adevărată problemă: în posesia ei se află multe biserici vechi, dintre care unele nefolosite de mulţi ani ca urmare a construirii de noi biserici. Totuşi, deşi unele dintre aceste lăcaşuri au aparţinut Bisericii Greco-Catolice, şi au fost cerute înapoi de către aceasta, Biserica Ortodoxă preferă să le lase să se dărâme în loc să le înapoieze proprietarilor de drept, care sunt interesaţi să investească în repararea lor.

Cel puţin 11 biserici foste greco-catolice, date în 1948 de către comunişti Bisericii Ortodoxe Române, au fost demolate, demontate sau au dispărut pur şi simplu, majoritatea după 1990. Dintre acestea, şapte biserici erau declarate ca monumente istorice. Aceste informaţii sunt prezentate într-un raport dat publicităţii de Biroul de Presă al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Raportul, semnat de pr. Mircea Marţian, reprezintă o centralizare a informaţiilor predate până acum de mai multe eparhii greco-catolice. În raport mai sunt incluse şi lista bisericilor care urmează a fi dărâmate, şi lista celor care sunt în pericol de dărâmare.

Conform legii, dărâmarea sau strămutarea oricărui lăcaş de cult presupune acordul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional din judeţul respectiv sau direct acordul Direcţiei Monumentelor Istorice, din Bucureşti. Ministerul Cultelor şi Culturii, care patronează aceste direcţii, afirmă că în nici unul dintre cele 11 cazuri nu s-a dat vreo aprobare legală, cu atât mai mult pentru bisericile monumente istorice. Mai mult, în timp ce despre unele se cunoaşte momentul demolării sau demontării lor, unele biserici figurează ca pur şi simplu "dispărute".

Pr. Cornel Cadar

Cine sunt greco-catolicii?

Până în secolul al IX-lea românii din Dacia Traiană erau de rit latin depinzând de Roma. Prin bulgari, în Biserică s-a introdus limba slavă şi ritul grec. Cum românii au trecut încetul cu încetul sub stăpânirea bulgară pierzând legăturile cu Roma, iar Principatul Transilvaniei a ajuns sub domnia Casei de Habsburg (1688), a început să se pună problema unirii. La 5 septembrie 1700, cea mai mare parte a românilor din Transilvania, în frunte cu episcopul Atanasie Anghel, subscriu definitiv la actul unirii cu Roma.

În 1948 Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată de statul comunist. Erau pe atunci aproximativ 2.500.000 de credincioşi în cinci dieceze sub Mitropolia de la Blaj. Biserica avea aproape 2.000 de preoţi. Bunurile au fost luate de stat; bisericile şi casele parohiale au fost luate de către Biserica Ortodoxă. La 31 decembrie 1989 Biserica Română Unită cu Roma a fost recunoscută oficial. La 14 martie 1990 papa Ioan Paul al II-lea a numit episcopi în cele cinci episcopii reînfiinţate.