Vânzătorii de apă

Mulţumirea unui misionar este atunci când cuvântul lui Dumnezeu nu este doar ascultat, ci mai ales atunci când acest cuvânt aduce pace şi iertare în viaţa oamenilor. Pentru a avea parte de o astfel de bucurie, pe lângă faptul că este susţinut de harul lui Dumnezeu şi de rugăciunile credincioşilor, misionarul trebuie să se facă asemenea sfântului Paul totul pentru toţi şi slab cu cei slabi (1Cor 9,19.22). De o asemenea bucurie a avut parte şi sr. Stefanita Gabutti, misionară în Kenya, care a reuşit să aducă pacea şi seninătatea în viaţa a doi "vânzători de apă". Dar s-o lăsăm pe ea să ne relateze cum s-au petrecut lucrurile.

Oraşul Mombasa adăposteşte între vilele sale locuitori asiatici şi europeni rezidenţi şi turişti. Cu câţiva ani în urmă, în zona care mărgineşte oceanul, se găsea apă potabilă din belşug pentru toţi, dar cu timpul sarea a distrus ţevile şi acum apa potabilă nu mai există. Cine are o fântână se poate considera norocos, căci are apa asigurată, ceilalţi însă trebuie să şi-o cumpere atunci când trec autocisternele sau cărucioarele trase de mână. Comerţul apei a devenit o industrie locală.

Printre vânzătorii de apă se află şi Paskal şi Richard, doi băieţi comunicativi şi veseli. Îi întâlnesc în fiecare zi, în timp ce sub soarele arzător, împing căruciorul lor cu câteva canistre cu o capacitate de 20-30 de litri fiecare.

Într-o zi, spre marea mea surprindere, am văzut că Richard trăgea căruciorul de unul singur. Nu mai erau împreună, deoarece s-au certat din motive economice. M-am apropiat de el şi l-am întrebat dacă Paskal era cumva bolnav. Richard simţea nevoia de a se destăinui cuiva de aceea mi-a explicat de ce s-au certat. Mi-a răspuns că Paskal nu era bolnav şi că se simţea foarte bine. Ei s-au certat deoarece o femeie îi dădea lui Richard nişte bani în plus, pe care el nu voia să-i împartă cu Paskal. De aceea au decis să lucreze singuri. În timp ce-mi vorbea l-am privit: era trist, singur şi părea că se simţea vinovat. I-am spus lui Richard: "Nu poţi să continui de unul singur, munca este grea, te vei putea îmbolnăvi. N-ar fi mai bine să uiţi tot ce s-a întâmplat şi să începeţi totul de la capăt? Împăcaţi-vă şi împărţiţi toţi banii, chiar şi cei în plus".

Băiatul a fost de acord şi mi-a cerut să-l ajut, adică să trec în acea seară pe la Paskal; ca din întâmplare, el ar fi făcut la fel şi apoi am fi putut vorbi cu Paskal. Spre seară am ajuns la casa lui Paskal şi l-am găsit în prag. După ce l-am salutat, i-am cerut informaţii despre vecina de casă, iar apoi, foarte sinceră, l-am întrebat de ce era trist şi singur. Paskal mi-a povestit varianta lui, pe care eu o cunoşteam deja. Imediat ajunse şi Richard, l-am salutat, iar el s-a oprit. Am observat că cei doi băieţi nu erau în apele lor, nu vorbeau, nu se priveau, de aceea am intervenit: "Mă înşel eu sau ceva nu merge bine între voi?" Pentru a treia oară am ascultat istoria banilor în plus care nu au fost împărţiţi.

Când acuzele au încetat cei doi au tăcut, iar eu i-am întrebat dacă ştiau Evanghelia. Mi-au răspuns că o ascultau în fiecare duminică la sfânta Liturghie. Le-am amintit că printre învăţăturile lui Cristos era şi una care i-ar fi ajutat să pună din nou pe picioare "societatea" lor. Era invitaţia de a ierta pentru a fi iertaţi, de a da fără a primi nimic în schimb... I-am lăsat pe cei doi să mediteze în tăcere. Aveau nevoie să descopere că prietenia, care i-a legat până acum, valora mai mult decât toţi banii din lume. Au trecut cinci minute, apoi Paskal în timp ce întindea mâna lui Richard îi spuse: "Să uităm totul şi să începem să lucrăm împreună". Richard, îmbrăţişându-l pe prietenul său, îi răspunse: "Da, mâine dimineaţă vom începe din nou să vindem apă şi să împărţim câştigul, chiar şi ceea ce este în plus".

În dimineaţa următoare în timp ce urcam în barcă am auzit că mă chema cineva: cei doi băieţi, împingând căruciorul lor cu canistrele pline cu apă, mă salutau zâmbitori. Am răspuns la salut şi, în timp ce mă îndreptam spre celălalt mal, i-am mulţumit lui Dumnezeu că m-a ajutat să aduc pace şi linişte în viaţa celor doi "vânzători de apă".

Prelucrare de pr. Eugen Anton