Criza morală si spirituală

Ne-a venit acest text şi vi-l facem cunoscut şi dv., dragi cititori, acum la început de an. Credem că în multe aspecte este foarte nimerit nu doar pentru Statele Unite, ci şi pentru noi. Textul a venit de la Comitetul Independent Antisida. Un nord-american de origine hispanică reflectează asupra crizei morale şi spirituale din Statele Unite. Iată câteva din reflecţiile sale asupra a tot ceea ce s-a petrecut în Statele Unite ale Americii şi în lumea întreagă. Un text asemănător a fost publicat şi în "Viaţa cultelor", fiind trimis în traducere română de pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Washington DC. Acolo apare ca fiind răspunsul dat de Anne Graham la emisiunea "Early show" a postului naţional de televiziune, după ce a fost întrebată: "Cum a putut Dumnezeu lăsa să se întâmple acest lucru?" Oricare ar fi autorul, important rămâne mesajul..

Să vedem: Cred că totul a început atunci când doamna Madeline Murray O'Hare s-a plâns că nu vrea să fie făcute rugăciuni la şcoală...

Şi toţi am spus: OK.

Apoi altcineva a spus că nu ar mai trebui să citim Sfânta Scriptură în şcoli pentru că Sfânta Scriptură spune că nu trebuie să ucizi, că nu trebuie să furi şi că trebuie să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi şi aceasta atentează la libertatea individuală...

Şi noi am spus: OK, să scoatem Sfânta Scriptură din şcoală.

Dr. Benjamin Spock a spus că nu trebuie să-i corectăm pe copiii noştri atunci când se poartă rău pentru că ar putea să le rănească personalitatea şi să le ameninţe stima faţă de ei înşişi.

Şi toţi am spus: OK, nu-i vom mai corecta.

Mai târziu cineva a spus profesorilor şi directorilor de şcoală că nu trebuie să-i disciplineze pe elevi atunci când fac ceva rău. Şi membrii facultăţilor au spus că nimeni nu trebuia să facă disciplină în şcoală pentru că face publicitate rea şi i-ar putea acţiona în judecată... Este o diferenţă foarte marcantă între a corecta sau a disciplina şi a lovi sau umili...

Oricum, am acceptat raţionamentul lor.

Apoi au spus: Să permitem fiicelor noastre să avorteze dacă astfel vor, fără a trebui să aibă permisiunea părinţilor...

Şi am spus... "Bună idee".

Alt membru strălucit al unei şcoli a spus: Dacă tinerii noştri sunt tineri şi fac ceea ce fac, să le dăm toate prezervativele pe care le vor pentru a se putea distra cât vor şi nici nu trebuie să-i informăm pe părinţii lor că le-am dat la şcoală.

Şi am spus: OK, aceasta este o altă idee bună.

Apoi un alt oficial din guvern a spus că nu contează ceea ce face cineva în particular câtă vreme ne facem datoria.

Şi am acceptat spunând că nu contează ceea ce face fiecare în particular, inclusiv preşedintele, câtă vreme menţine ridicată economia noastră.

Mai târziu au spus să facem reviste cu femei goale şi să le numim "Aprecierea frumuseţii trupului femeii" sau "Artă"...

Şi am spus: OK.

Altcineva a dorit să mărească "aprecierea trupului" şi a început să imprime reviste cu copii goi şi, mai mult, i-a pus la dispoziţia tuturor prin internet, punând la modă pedofilia.

Şi am spus: OK, "dreptul liberei exprimări".

Industria "divertismentului" a spus: Să facem filme şi showuri care să promoveze profanarea, violenţa şi sexul ilicit. Să înregistrăm muzică de orice fel care să incite la a se droga, la asasinate, la sinucidere, la masturbare şi la violenţe chiar cu teme sataniste. Hoollywood-ul a spus să facem filme cu terorişti scrise de scenarişti cu imaginaţie bogată, nu contează dacă se dau idei geniale teroriştilor din viaţa reală, cu condiţia ca astăzi să câştigăm bani, mulţi bani.

Însă alt producător de la Hoollywood a spus: Vom face filme cu psihopaţi şi psihiatri căsăpitori asasini şi canibali, doar pentru a speria lumea, nu contează că se îmbolnăveşte de cap, vom câştiga bani, mulţi bani.

Şi am spus: OK. Libera exprimare.

Şi am spus: "Sunt doar mijloace, doar se distrează, nu dăunează realmente nimănui; cel care nu vrea să nu le asculte, să nu meargă la cinema, să nu se uite la televizor, să nu privească panourile publicitare sau pur şi simplu să nu le vadă"...

Apoi cineva a spus: Vom lansa cântăreţi noi care să captiveze tineretul prin aparenta lor inocenţă, pentru ca apoi să-i pervertim şi să-i facem să apară în filme video cvasipornografice, pentru a vinde mai mult (video, precum cel care era prezentat la televiziune la aceeaşi oră din ziua atentatului de la WTC care arăta o cântăreaţă latină, goală, ca dansatoarea de la "Moulin Rouge", care făcea ostentaţie de faptul că a acceptat 4 milioane de dolari pentru a poza goală într-o revistă pornografică cunoscută).

Un militar a spus: Să creăm războaie în lume pentru a putea vinde armele noastre vechi, cu condiţia să câştigăm bani, mulţi bani.

Şi am spus: OK. Cu condiţia ca războaiele să nu aibă loc în Statele Unite.

O scriitoare călătorea în tren, şomeră şi cu dorinţă după bani, putere şi prestigiu şi a avut o inspiraţie (de-a răului?) de a scrie cărţi de iniţiere în ocultism pentru copii, nu contează că după aceea va trebui să-i exorcizăm. A scris poveşti cu formule de vrăjitorie celtă autentice, cărţile sale au făcut-o milionară, a fost premiată chiar şi de guvern, cărţile sale sunt lectură obligatorie în orele de "reading" în colegii şi sunt o senzaţie printre profesori, astfel încât au fost ecranizate.

Acum, ne întrebăm de ce copiii noştri nu au conştiinţă, de ce nu disting între bine şi rău şi de ce nu-i deranjează faptul de a trăda, a lovi sau a ucide pe cineva, inclusiv pe prietenii şi rudele lor şi chiar să se sinucidă.

De ce atâtea sarcini nedorite... fete batjocorite, SIDA, droguri, boli venerice, avorturi, revoltă... probabil, dacă am gândi suficient, tineri care asasinează în colegii, bolnavi mentali cel mult, am şti de ce... şi cred că are mult de a face cu noi pentru că în cele din urmă vom culege "doar" ceea ce am semănat...

Un tânăr a scris: "Dragă, Dumnezeule, de ce nu ai salvat-o pe fetiţa de la şcoala din Michigan?" Şi a semnat: Cu sinceritate, un student preocupat...

Şi a primit răspunsul astfel: "Iubite student preocupat, mie nu-mi este permis să stau în şcoli... Nu m-au lăsat să fac nimic..." Cu sinceritate, Dumnezeu.

Ce ironie este a-l lăsa pe Dumnezeu în afara vieţii noastre şi a fiilor noştri şi apoi să ne întrebăm de ce lumea merge direct spre iad...

Trebuie să credem tot ceea ce ceilalţi şi ziarul spune, dar punem la îndoială ceea ce Dumnezeu spune în Sfânta Scriptură...

Ce ironie, căci, după cum se pare, toţi vrem să mergem în cer, câtă vreme nu trebuie să credem, să gândim, să spunem sau să facem ceea ce Sfânta Scriptură spune că trebuie să facem pentru a ajunge acolo...

Este ironic cum lumea spune "cred în Dumnezeu" cu cuvintele, însă vede, aude şi face tot ceea ce tatăl corupţiei (Diavolul) pune la îndemâna lor, îl neagă pe Dumnezeu, iubirea sa, binele şi dreptatea sa.

Dumnezeu ar începe să facă schimbări în viaţa lor, nu contează că pentru aceasta permite să ni se prăbuşească turnurile orgoliului.

Dumnezeu vrea să te schimbe pe tine şi familia ta pentru a te îndrepta spre el (iubirea pură care moare pe cruce în dăruire totală şi absolută) ...chiar dacă sunt schimbări care, de multe ori, nu ne plac...

"Există o zi în viaţa noastră în care putem marca diferenţa... Să fie aceasta, ziua aceea?

Traducere de pr. Paul Budău