Semne ale iubirii lui Dumnezeu
Opt noi fericiți
Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat duminică, 4 noiembrie 2001, două femei și șase bărbați, prezentându-i ca modele de viață pentru lumea contemporană, cuprinsă de teamă și violență. Ei sunt "pentru Biserică și pentru lume un semn elocvent al iubirii lui Dumnezeu, începutul și sfârșitul tuturor ființelor", le-a spus Sfântul Părinte celor 25.000 de pelerini strânși în Piața "Sfântul Petru". În cei 23 de ani ai pontificatului său, papa Ioan Paul al II-lea a beatificat 1.282 de persoane.
Semne ale iubirii lui Dumnezeu
Printre noii fericiți sunt și doi martiri ai persecuției comuniste din Republica Slovacă: arhiepiscopul Pavol Peter Gojdic (1888-1960), administrator apostolic de Mukacevo, și pr. Metod Dominik Treka (1886-1959). Comunitatea greco-catolică din Slovacia, condusă de arhiepiscopul Gojdie, a fost forțată să devină parte a Bisericii Ortodoxe în 1948, când au venit la putere comuniștii.
La 28 aprilie 1950, regimul i-a negat Bisericii Catolice dreptul la existență, arhiepiscopul Gojdie fiind judecat pentru înaltă trădare și condamnat la închisoare pe viață. Arhiepiscopul a murit în închisoare în 1960. Pr. Treka a experimentat și el martiriul lent al închisorii, fiind acuzat de regim de colaborare cu arhiepiscopul.
"Uniți în slujirea generoasă și curajoasă a Bisericii Greco-Catolice Slovace, ei au trecut prin aceleași suferințe datorită fidelității lor față de evanghelie și față de succesorul lui Petru, și acum împărtășesc aceeași cunună a gloriei", a spus Sfântul Părinte în timpul predicii. La beatificare a participat și președintele slovac Rudolf Schuster.
Ceilalți fericiți sunt italianul Giovanni Antonio Farina (1803-1888), episcop și fondator al Ordinului Sfintei Doroteea; episcopul dominican portughez Bartolomeu Fernandes dos Mártires (1514-1590); italianul Luigi Tezza (1841-1923), fondator al Surorilor Sfântului Camillus, și preotul italian Paolo Manna (1872-1952) de la Institutul Pontifical pentru Misiunile Străine. Noile fericite sunt Gaetana Sterni (1827-1889), de origine italiană, fondatoare a Surorilor Voinței Divine și Maria Pilar Izquierdo Albero (1906-1945), de origine spaniolă, fondatoare a Operei Misionare Isus și Maria.
Paolo Manna s-a născut în 1872 în Avellino, Italia, fiind al cincilea din cei șase copii. Doi dintre unchii săi au fost preoți; la fel și fratele lui mai mare. Paolo a studiat latina în Napoli și filozofia la Universitatea Gregoriană din Roma; în 1891 a intrat la Seminarul pentru Misiunile Străine din Milano.
Hirotonit preot în august 1895, el a plecat în misiune în Burma, unde a rămas până în 1907. În această perioadă s-a întors de trei ori în Italia, fiind bolnav de tuberculoză. La 35 de ani spunea că este un misionar fără succes. De fapt, în Burma el era apreciat în special pentru scrierile sale. În 1909 a fost numit editor la "Le Missioni Cattoliche"; a publicat reflecții despre vocația misiunilor străine, "Operarii autem pauci", care au stat la originea a sute de vocații la misionarism.
El a relansat în Italia Societățile Misionare pentru Răspândirea Credinței și a promovat alte inițiative pentru cooperarea misionară. În 1916 a fondat Uniunea Misionară a Clerului, astăzi Uniunea Misionară Pontificală (PMU), pe care papa Pius al XII-lea a numit-o "bijuteria întregii vieți a părintelui Manna". În 1919 a fondat publicația "Italia missionaria", cu scopul încurajării vocațiilor.
În 1924 a fost ales superior general al Seminarului Lombard pentru Misiuni Străine, și mai apoi superior general al PIME, înființat în 26 mai 1926 de către papa Pius al XI-lea, care a unificat seminariile pentru misiunile străine din Milano și Roma. Numeroasele scrisori adresate misionarilor de către Paolo Manna sunt strânse într-o carte intitulată "Virtu apostoliche", care a fost tradusă în engleză. În decembrie 1936, el a înființat PIME pentru Misionarele Neprihănitei Fecioare.
În ultimii ani de viață, pr. Manna a fost superior al PIME pentru regiunea de sud. În 1950 a publicat lucrarea "Le nostre Chiese e la propagazione del vangelo", în care spunea că episcopii și clerul acestora sunt responsabili pentru răspândirea mesajului evanghelic în rândul necreștinilor și că preoții diecezani trebuie să ia parte la activitatea misionară universală. Această propunere a fost preluată în 1957 de papa Pius al XII-lea în enciclica "Fidei donum", care a deschis calea pentru angajamentul misionar direct din partea diecezelor și a clerului diecezan.
Pr. Manna a murit la 15 septembrie 1952, într-un spital din Napoli. Procesul lui de beatificare a fost deschis în 1974.
(După "Zenit", "Avvenire" și "Fides" de pe www. greek-catholic.ro)