Tot genunchiul să se plece

Este impresionant ciclul anului liturgic care are în desfăşurarea sa două evenimente: naşterea şi învierea lui Isus. Ambele mistere sunt pentru noi, oamenii, de o rezonanţă profundă; la naştere îngerii cântă slava lui Dumnezeu, iar la înviere se sfărâmă lanţurile morţii pentru mulţi. Ciclul anului liturgic poate fi asemănat cu drumul credinţei noastre: prin Botez ne naştem, iar prin Euharistie înviem de fiecare dată în el.

Faptul că Dumnezeu este iubire ne-o demonstrează modul în care se naşte Fiul său, Isus Cristos. Iniţial, asumându-şi condiţia umană, apoi alegerea treptei celei mai de jos, aşezarea într-o iesle. Să ne imaginăm deci locul: un grajd în interiorul căruia se află o iesle, în care se află fân proaspăt. Afară este întuneric, numai lumina unei stele mai luminează în această beznă aproape de nepătruns. Un bărbat şi o femeie intră în încăpere, femeia trebuie să nască iar bărbatul încearcă să o ajute. După un timp se aude plânsul unui copil, iar după ce este alăptat de către mamă, este învelit şi aşezat pe fân.

Totul este natural, dar întotdeauna când am meditat la naşterea Mântuitorului, m-a impresionat profund simplitatea momentului. La fel de simplă este şi Euharistia, puţină apă şi făină, dar câtă forţă, câtă iubire! Isus a dorit ca simplitatea sa să ne fie nouă bogăţie. El se naşte pentru a aduce bucuria umilinţei în mod individual în fiecare inimă.

Acest fapt este dependent de accepţiunea sau inaccepţiunea fiecăruia dintre noi. Cuvintele şi gesturile sale sunt veşnice şi ne îndeamnă să le urmăm... în numele lui.

Cristi-Daniel Neagoe

La fereastra copilăriei

Au fost totdeauna poveşti cu acelaşi miracol de viaţă descoperit prin ochii şi glasul cristalin al inocenţei de copil, dar şi al gândului umbrit, de multe ori! - de teama şi neputinţa ocrotirii lui, aşa cum odinioară, pentru Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, preasfânta Fecioară şi sfântul Iosif au avut aceeaşi grijă de a-l primi în lume, într-un adăpost sigur şi cald. Astfel, fiecare pas ori adiere din echilibrul primelor clipe puse în ocrotirea lui Dumnezeu poate aduce fericirea surâsului curat al pruncului din braţele oricărei mame, ce a trecut de barierele şi nesiguranţa unui viitor sumbru, atunci când viaţa nu-i oferă decât durerea lipsei unei familii, a unui cămin pentru copilul ei.

Un astfel de ideal sublim şi hotărât de a spune: "Da, vieţii şi familiei" s-a concretizat la Piatra Neamţ, din dorinţa unor membri ai Acţiunii Catolice a Adulţilor de a se implica în mod direct în a da un "Ajutor pentru viaţă" acolo unde aceasta poate fi în pericol de a fi distrusă sau de a se transforma prin nesăbuinţă, indiferenţă sau chiar neputinţă, într-un păcat al omului.

Astfel, pe linia catehezelor Sinodului diecezan cu privire la viaţă şi familie şi în colaborare cu Asociaţia Diecezană Caritas, au întocmit un proiect finanţat şi de principesa Margareta, iar după aprobările oficiale, au pornit în căutarea lor pe străzi, în maternităţi sau familiile dezbinate, oferindu-le chiar şi un adăpost în casa lor de unde se va răspândi mereu acea aromă de pâine şi cald. Un număr de peste 35 de cazuri posibile în acest proiect, susţinut şi asistat de cadre calificate medical sau pentru consilierea familiilor.

În acest mod, din inimile celor care lucrează, la fereastra copilăriei s-a aprins încă o luminiţă de speranţă şi poveste pentru brăduţul de Crăciun al tuturor creştinilor, împodobit cu mâinile mici ale celor ce încrustează pentru totdeauna cu aripa Duhului Sfânt primit la Botez...

Ana-Maria, Petruţ, Robert, Silviu... fericirea, pacea şi clipele de sărbătoare ale nesfârşitului colind al vieţii creştine.

Cristina Koch Smeu