La 10 ani

Mănăstirea "Sfântul Carol Borromeu"

Surorile Milostive ale Sfântului Carol Borromeu sărbătoresc anul acesta 350 de ani de la fondarea congregaţiei şi 10 ani de prezenţă în România. Pentru aceste aniversări i-au mulţumit lui Dumnezeu în cadrul unei sfinte Liturghii prezidate de ÎPS Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic în România, la care a participat şi PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi.

Liturghia a avut loc luni, 4 noiembrie, ora 11.00, în capela Mănăstirii "Sfântul Carol Borromeu" din Gioseni. "Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun, în veac este îndurarea

lui", au cântat surorile în această zi, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru toate harurile revărsate asupra congregaţiei.

Construcţia mănăstirii a început în primăvara anului 1991, un rol foarte important avându-l pr. Vasile Rediu, parohul comunităţii din Gioseni. La 4 noiembrie 1992 mănăstirea a fost sfinţită. Aşezată pe un deal, la marginea satului, mănăstirea are 80 de încăperi, toate situate în jurul capelei în care s-a celebrat Liturghia de sărbătoare.

După sfânta Liturghie un grup de tineri au interpretat, printr-o scenetă, un moment din viaţa fondatorului congregaţiei.

Congregaţia Surorilor Milostive ale Sfântului Carol Borromeu a fost înfiinţată pe 8 iunie 1652 la Nancy (Franţa) de către Josef Chauvenel (n. 1620, Nancy). Având carisma slujirea bolnavilor şi săracilor, educarea copiilor şi a tinerilor, congregaţia are casa mamă în Germania (Mutterhaus Kloster Grafschaft, 57392-Schmallenberg). Actuala superioară generală este sr. M. Irmtrud Behnke. Mănăstirea "Sfântul Carol Borromeu" (5527-Gioseni, com. Tamaşi, jud. Bacău; tel. + fax 0234/225370) o are ca superioară pe sr. M. Borromea Jilg. Mănăstirea din Gioseni are deschisă din 1995 Grădiniţa de Copii "Sfântul Carol Borromeu" cu două grupe de copii, responsabilă fiind sr. Edith Bejan.

"Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru milostiv este" (Lc 6,36) este motoul vieţii Surorilor Sfântului Carol Borromeu.

Îmbinând contemplaţia cu viaţa de slujire a aproapelui, surorile borromite se angajează să trăiască în spiritul sfaturilor evanghelice, depunând voturile de sărăcie, ascultare şi curăţie. Fidele spiritului întemeietorului, ele depun şi votul de milostenie.

Receptive faţă de realitatea concretă în care trăiesc, ele se ocupă de îngrijirea bolnavilor şi a bătrânilor în spitale, aziluri şi la domiciliu, de ajutorarea săracilor şi a abandonaţilor şi de educarea copiilor şi a tinerilor în şcoli şi grădiniţe.

Pr. Cornel Cadar

Istoric

Istoria Congregaţiei Surorilor Milostive ale Sfântului Carol Borromeu a început în Franţa secolului al XVII-lea, într-o perioadă frământată de război, epidemie de ciumă, foamete şi sărăcie.

Adânc mişcat de nevoile şi lipsurile celor săraci, un avocat francez, Iosif Chauvenel, din Nancy (Lorena), îşi dedică viaţa slujirii bolnavilor, a celor părăsiţi şi a săracilor. El îşi pune casa şi averea la dispoziţia unor femei filantropice, care încercau să aline suferinţele fizice şi morale ale bolnavilor. Răpus de ciumă, moare în 1651, în vârstă de 31 de ani. Înainte de moarte, el îi încredinţează tatălui său misiunea de a conduce mai departe opera. Tatăl, Emanuel Chauvenel, împlinind ultima dorinţă a fiului său, deschide la 8 iunie 1652 o "casă a milostivirii", unde femeile pioase, pătrunse de spiritul sfintei Familii, îi îngrijeau pe bolnavi. Cu timpul, ele au înţeles că este greu să te împarţi între viaţa de familie şi slujirea aproapelui, fiind necesară organizarea într-o comunitate religioasă. Congregaţia, aprobată de episcopul de Toul, alege să trăiască după regula sfântului Francisc de Sales.

În 1662 Emanuel Chauvenel donează surorilor o casă mai mare în care ele să-şi poată desfăşura activitatea. La intrare se afla statuia sfântului Carol Borromeu, motiv pentru care oamenii locului le-au numit: Surorile Sfântului Carol Borromeu.

Întrucât viaţa acestui sfânt corespundea idealului surorilor - el însuşi dedicându-se îngrijirii bolnavilor de ciumă - ele l-au ales ca model şi patron.

Condiţiile social-istorice, pe de o parte, şi nevoile timpului, pe de altă parte, au dus, în cei 350 de ani de existenţă, la extinderea congregaţiei în Europa, Africa, Asia şi America Latină.

În România, primele surori au venit la Gioseni, în 1992.