Terapie spirituală
Dacă sănătatea trupului omenesc este de multe ori afectată și are nevoie de intervenția medicului, e necesar să-l considerăm pe om și în latura sa dăinuitoare, spirituală. În această privință, nu cred că poate cineva să se bată cu pumnul în piept și să spună: "Nu am probleme!"
Într-adevăr, deja primul cuplu uman a trebuit să se recunoască deficitar în raport cu Dumnezeu-Creatorul, prin neascultarea comisă. În felul acesta, firea omenească devine coruptă din naștere; tot omul e nevoit să se declare vulnerabil în viața sa morală: "Dacă zicem că nu avem păcate, ne înșelăm pe noi înșine, iar adevărul nu este în noi" (In 1,8).
Această taină a răutății o punem îndeobște în legătură cu aceea a întrupării Fiului lui Dumnezeu care a venit "pentru cei bolnavi", adică pentru reconcilierea păcătoșilor cu Tatăl ceresc.
Încă de la începutul activității de propovăduire a veștii celei bune, Isus a lansat apelul: "Convertiți-vă și credeți în evanghelie" (Mc 1,15). Ecoul acestui apel se face auzit de-a lungul celor două milenii de istorie creștină. De la Miercurea Cenușii până la Paști, fiecare creștin este chemat să-și precizeze diagnosticul sufletului în lumina credinței creștine și să recurgă la tratamentul corespunzător: o examinare serioasă a vieții sale spirituale, recunoașterea păcatelor comise și părerea de rău de a le fi săvârșit, decizia de corectare, mărturisirea integrală, cu sinceritate a păcatelor, în vederea obținerii iertării. Meditarea suferințelor răscumpărătoare acceptate din iubire față de oameni de către Isus Cristos, săvârșirea faptelor de milostenie față de cei sărmani, iertarea din inimă a dușmanilor, rugăciunea statornică ridicată spre ceruri și alte fapte bune inspirate de Duhul Sfânt, dătătorul de lumină și putere, alcătuiesc programul personal cvadragesimal (de Postul Mare) al fiecărui creștin, ca o terapie spirituală numaidecât necesară pentru întâmpinarea cu voioșie a sfintei Învieri.
Curaj, creștinule, creștino! Folosiți-o cu dragă inimă, dându-vă seama cât e de salutară.
Mons. Anton Despinescu